Cred că preşedintele va anunţa (astăzi sau in zilele urmatoare) numirea unui guvern de tehnocraţi. Sunt câteva motive pe care sunt sigur că le conştientizează. Sunt câteva riscuri pe care nu şi-ar dori să le vadă materializate în viitorul apropiat.
Iată de ce cred eu că numirea rapidă a unui Guvern de tehnocraţi ar aduce câştiguri din punct de vedere macroeconomic şi ar garanta continuarea reformelor structurale, necesare economiei româneşti:
1. Pentru că ar putea propune un pachet de reforme structurale consistente pentru educaţie, sănătate, sistemul public de pensii etc. Ar finaliza ajustarea fiscală, transferând inteligent dinspre cantitativ spre calitativ în procesul corecţiei care trebuie continuată. Guvernul actual a introdus economia românească într-o spirală descendentă, cauzată de concentrarea aproape exclusivă pe măsuri de austeritate, în dauna măsurilor de relansare economică. Nu a ştiut să conceapă şi să implementeze un trade off deştept între relansare şi austeritate.
2. Pentru că ar putea evita intrarea într-un scenariu negru de tipul şocuri externe şi/sau şocuri interne (vezi continuarea protestelor din stradă) deteriorarea mediului macroeconomic ® creşterea incertitudinii pieţelor financiare ® explozia CDS ® intrarea în default parţial – determinat de imposibilitatea accesului pe pieţele externe + deprecierea masivă a leului ® criză de lichiditate la nivel bugetar s.a. Lipsa totală de credibilitate a actualului Guvern constituie un factor de risc pentru viitorul macroeconomic al României.
3. Pentru că ar putea etapiza corect măsurile din programul de ajustare. Un guvern de tehnocraţi ar putea întinde măsurile de ajustare fiscală pe o perioadă medie de timp, făcându-le suportabile pentru o populaţie în marea ei majoritate săracă. Garantarea de către toate partidele politice a continuării acestui program ar aduce un plus de credibilitate privind reuşita lui.
4. Pentru că ar minimiza dezechilibrele determinate de ajustarea fiscală realizată până acum. Guvernul actual a plecat la drum cu problema deficitelor gemene ridicate – deficit bugetar şi de cont curent ridicate – şi ne lasă, printre altele, cu problema datoriei publice nesustenabile. Pragul de datorie publică nesustenabilă pentru România (datorie calculată după legislaţia naţională) este estimat la 36-37% din PIB, fiind depăşit încă de anul trecut. Problema se va acutiza în următorii doi ani, ca urmare a ritmului redus de creştere economică, capacităţii reduse de a genera surplus primar şi creşterii prognozate a costurilor de finanţare. Se impun acţiuni corective de tipul protocol debt pe care Guvernul actual nu este în stare să le ia.
5. Pentru că ar fi în stare să implementeze măsuri pro creştere economică sustenabilă. Dezvoltarea instituţională lentă, reducerea birocraţiei, creşterea predictibilităţii în mediul de afaceri plus motoare de creştere economică endogenă – investiţii în cercetare dezvoltare, inovare, cunoştinţe, capital uman – sunt strict necesare acum.
6. Pentru că ar comunica mult mai eficient programul de ajustare. O echipa puternică, cu prestigiu recunoscut în cercurile financiare internaţionale ar putea vorbi aceeaşi limbă cu cei de la FMI, BM, CE, investitori etc. În plus, folosirea unor cuvinte simple, schimbarea de discurs în funcţie de publicul căruia se adresează s.a. sunt tactici care trebuie luate în considerare. Publicul larg nu a înţeles nici acum de ce a fost nevoie de ajustare fiscală la noi şi ce lecţii trebuiau să înveţe din această criză.
7. Pentru că ar fi în stare să gândească strategii alternative de finanţare. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, “crearea” de punţi de cooperare cu ţările emergente (vezi soluţia China, India s.a.), participarea demnă la negocieri cu creditori internaţionali pe pieţele financiare internaţionale ar reduce presiunea determinată de dependenţa prezentă de împrumuturile de pe piaţa internă (factor care a ţinut “sus” dobânzile bancare şi a determinat apariţia efectului de crowding out).
8. Pentru că ar putea promova un program de ajustare echitabil. Cred că nu am mai vedea tăieri ale veniturile bugetarilor, reduceri de programe de asistenţă socială (unele pe bună dreptate), tăieri ale subvenţiilor bolnavilor de cancer etc. concomitente cu bani publici cheltuiţi aiurea, vizite irelevante în străinătate, săli de sport şi parcuri de joacă pentru copii de peste 70 de ani s.a.
9. Pentru că ar optimiza mixul dintre politica fiscală şi cea monetară. Ar putea promova o politică fiscal bugetară compatibilă cu procesul dezinflaţionist şi ancorarea durabilă a anticipaţiilor legate de îndeplinirea acestui proces.
10. Pentru că ne-ar putea reprezenta mult mai demn în cercurile de influenţă din străinătate. Reprezentarea adecvată în instituţiile europene şi în cluburile financiare internaţionale ne-ar prinde bine în această etapă.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
