Cine nu a citit Fundatia lui Asimov gaseste o scurta descriere aici. E vorba de o serie de romane care au la baza ideea salvarii cunoasterii omenirii cand civilizatia incepe sa se destrame, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.

Totul incepe de la un matematician, Hari Seldon, care vede istoria omenirii ca un proces care poate fi descris matematic, pentru ca este guvernat de legi matematice care pot fi intelese si folosite pentru a prevesti viitorul.

Cei cu teoria conspiratiei sa se abtina, nu despre asta e vorba. Am explicat in cateva articole ca nu cred in nicio teorie a conspiratiei de genul grupului de initiati care vor Guvern mondial ca sa... si de aici fiecare conspirationist are varianta proprie. Si nu cred, nu pentru ca nu ar exista personaje care sa incerce asa ceva, ci pentru ca lumea e prea complexa ca sa se lase manipulata de mintile alea diabolice.

A intelege un fenomen nu e similar cu a-l controla. Stim ce e un cutremur dar nu putem sa controlam producerea lui.

Ar fi interesanta o lume in care un grup credibil de oameni de stiinta ar emite scenarii despre viitor, fiecare scenariu cu probabilitatea lui? Ce se intampla ar fi un joc al probabilitatilor. Nu am mai avea decat sa asteptam sa vedem care din variante are loc. Asta la nivel global, planetar, la nivel individual, personal, totul ramane asa cum stim. Ar fi interesant?

Asemenea idei nu sunt noi si, sa nu mintim, fiecare dintre noi proiectam viitorul personal si al lumii care ne inconjoara in fiecare zi. Unii sunt mai buni in acest demers, altii nu. Fiecare suntem un Hari Seldon, subiectiv.

De obicei proiectam un viitor luminos, un viitor in care toate ne merg bine, toata lumea e fericita si orice e realizabil. Si aici intervin oamenii care si-au dat seama ca modul optimist de a gandi, mai ales al tinerilor, poate sa conduca la vanzari mai mari. Asa s-a inventat creditul, consumul viitor este facut pe loc iar cel indatorat primeste, contra bani pe care o sa-i plateasca mai tarziu, viitorul pe care si-l doreste.

Cu cat viitorul promis e mai luminos, cu atat mai multi oameni iau credit pentru a trai acum acel viitor. De partea cealalta, de partea celor care dau credit, se vede cum se realizeaza viitorul luminos, vanzarile cresc, bonusurile cresc, totul e minunat. Ce se intampla? Se coboara standardele de creditare, tot mai multi primesc creditele fara sa-si mai puna cineva problema daca sunt si returnabile acele credite.

Si vine momentul scadentei, creditele nu mai pot fi returnate, creditorii dau faliment, acum nu mai dau, acum ii salveaza Statul pe banii tuturor, totul se prabuseste, iluzia viitorului luminos dispare. Asa apar crizele.

Traim intr-o lume globala, statistic suntem suficienti pentru un demers matematic. Ar fi interesanta aparitia unui Hari Seldon care sa ne spuna continuu care sunt scenariile viitorului pe termen mediu si lung, obiectiv? Macar atunci cand luam un credit sa avem un reper general valabil, neinfluentat politic si economic, care sa ne spuna care ne sunt sansele?

Mai bine ramanem optimisti si supusi crizelor. Sau nu?

PS Stiu incercarile actuale de a crea modele matematice care descriu viitorul la modul general. Poate o sa scriu despre ele. Nu despre asta e vorba.

Comenteaza pe Romania Obiectiva.