Greșeala majoră pe care o face guvernarea actuală este căapără cu îndârjire o paradigmă la fel de falimentară ca și cea a statului social: prosperitatea și bunăstarea (ieșirea din criză) poate veni din proiectele statului (care a considerat multă vreme mai prioritare fântânile și parcurile față de autostrăzi și căi ferate). Reticentă la a privatiza (chiar și pe un leu) companii și proiecte de infrastructură (autostrăzi de exemplu), Guvernul ne îngroapă în cheltuieli, datorii și deficite pentru care nu găsește altă cale de a le acoperi decât menținerea salariilor bugetare și pensiilor la același nivel în perioada următoare (care înseamnă tot o tăiere, care va transmite și mai mult pesimism pe piața de consum și va prăbuși și mai mult economia ajunsă la o stabilitate fragilă după ultimele lovituri fiscale). Iluzia că proiectele publice ne vor salva din criză este dată de faptul că niciodată statul nu va fi interesat de costul acestor proiecte, de modul în care sunt construite și administrate ulterior (atâta timp cât falimentul nu există sau e foarte dificil). Niciodată statul nu poate face o prioritizare obiectivă a ceea ce trebuie dezvoltat mai repede și nici cât de mult trebuie dezvoltat ceva, lipsindu-i informația vitală pe care doar piața o poate furniza.

Cristian PaunFoto: Arhiva personala

În acest context, tăierile prezumate de salarii și pensii (care vor rămâne la același nivel deși inflația erodează semnificativ puterea de cumpărare) vor salva și vor pune la adăpost aceste proiecte în care politicienii au un interes direct (pe de o parte să demonstreze electoratului că fac ceva și pe de altă parte ele sunt o sursă de venit), menținând deficitul într-o anumită valoare (ceva mai mică). Este evident însă că ele nu vor crea nici o premiză de creștere și vor deveni nedrepte în contextul în care cea mai mare parte din aceste proiecte sunt o risipă generală. Este nedrept să explici salariaților și privaților (care vor vedea cum le vor scădea și mai mult vânzările și profiturile) de ce trebuie să suporte o lovitură nouă în bugetul lor pentru a menține în proprietatea și pe cheltuiala statului companii neprivatizate, după ce ai amânat și nu ai avut curajul unor reforme structurale adevărate. Este greu să explici de ce vor fi noi concedieri la stat dar și la privat unde vânzările se vor prăbuși din nou.

Proiectele statului pe care le aperi și le finanțezi în numele poporului nu vor face decât să sterilizeze și mai mult partea sănătoasă a economiei, să transforme și mai mult bruma de antreprenori onești în antreprenori care ”bălesc” după proiecte cu statul și care trăiesc și supraviețuiesc din acest lucru. Piața liberă este repede abandonată de acești antreprenori iar statul va fi și mai mult ”încurajat” de astfel de patronate viciate să pună și mai mulți bani în joc la ruleta proiectelor pe care antreprenorii nu au curaj să și le asume (poate tocmai pentru că sunt falimentare în forma propusă de stat). Ideile de afaceri, inovația și creativitatea sunt pervertite și concentrate pe dezvoltarea de strategii ”eficiente” de câștigare a unor licitații cu statul, de corupere a celui care distribuie banul de la centru, de găsire a celor mai bunor forme de compensare a celui de la stat care acordă un proiect. Legi fundamentale ale economiei (cererea și oferta, concurența liberă) sunt puternic încălcate de clasa politică avidă de putere economică. Economia încetează să mai funcționeze după principiile pe care le învățăm în școală. Economia încetează să mai fie înțeleasă cu instrumentele pe care le avem la dispoziție. Totul devine impredictibil și dependent de voința celui de la butoane de a se lăsa convins să ne aloce sau nu proiectul nouă.

Bugetul suferă semnificativ pe partea de cheltuieli și nu pe partea de venituri și observăm o rezistență fundamentală din partea celor care gravitează în jurul elementelor ”imposibil” de redus (proiecte ale statului, achiziții publice, servicii externalizate, companii de stat, bănci de stat etc.). Politicieni și pseudo-oameni de afaceri, care nu știu decât să facă afaceri din banul public, pun presiune pe cei care croiesc bugetul pentru a tăia ceea ce e mai ușor de tăiat și care pe ei îi vor afecta mai puțin (măsură care va lovi în cealaltă categorie de oameni de afaceri care încă mai rezistă să fie conectați politic). România va ajunge foarte curând să se dezvolte exclusiv pe banii pe care Tătucul îi distribuie de la centru (ceea ce nu are deloc de a face cu capitalismul). Tot mai mult observăm o obsesie a guvernanților pentru locurile de muncă pe care le crează statul deconectat complet de la economia reală și de la piață, în domeniile pe care le ”determină” el ca fiind prioritare, fără a avea criterii obiective atunci când alege să ”omoare” afacerile neconectate politic și să le ”impulsioneze” pe cele care să supraviețuiască (în condiții stabilite exclusiv de el și nu de piață).

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro