Disputa
Vechea Lada Niva scartaie din toate balamele pe masura ce inainteaza pe drumul forestier plin de gropi din valea Pastravar, in muntii Harghita. Peisajul idilic ce ne inconjoara se intrerupe brusc cand patrundem intr-o zona complet defrisatas. Doi capriori isi ridica capetele si se uita la noi din spatele cioturilor unei foste paduri. „Stati”, spune padurarul cu par grizonat, care si-a petrecut toata viata prin paduri. Se da jos din masina si se uita la niste urme care se duc sus pe deal. „Acolo-i o trecatoare de ursi”.
Sare peste un parau si, cu mainile in buzunare, priveste cu atentie urmele. „Sunt vechi. Ursul a trecut pe aici acum trei zile”. Se apleaca, ia o crenguta si masoara urma. „Douazeci si patru de centimetri. E un mascul tanar, de patru sau cinci ani. Are barlogul mai sus”, spune, aratand cu mana spre padure. Ma simt de parca stau langa Winnetou, faimosul indian din romanele lui Karl May. Dar pentru el nu este decat rutina unei zile obisnuite de munca. Treaba lui este sa monitorizeze si sa numere animalele din aceasta zona administrata de Romsilva.
Numarul ursilor care traiesc in Romania este de multi ani subiect de disputa, iar estimarile variaza extrem de mult. Administratorii fondurilor de vanatoare sustin ca exista 7.800 de exemplare, ceea ce inseamna ca aici se afla 40% dintre toti ursii din Europa, cu exceptia Rusiei. Minsterul mediului si padurilor spune ca numarul lor a ramas constant in ultima decada, la 6.000-6.500, si este cu aproximativ 2.000 mai mare decat populatia optima dorita. La polul opus, cateva organizatii non-guvernamentale au afirmat, in urma cu cativa ani, ca nu au ramas mai mult de 3.000 de ursi in toata Romania.
Unul dintre motivele principale pentru care estimarile variaza atat de mult este ca metoda folosita pentru numararea animalelor nu ia in calcul unele tendinte observate in comportamentul acestora. „Autoritatile romane nu au nicio idee despre modul in care este structurata populatia de ursi sau despre ratele de supravietuire ale puilor de urs. Toate estimarile lor sunt pur si simplu presupuneri”, spune Csaba Domokos, expert in domeniul ursilor la asociatia non-guvernamentala Milvus Group si membru al Grupului de Lucru pentru Conservarea Carnivorelor Mari din Romania, care ofera consultanta ministerului mediului.
Trei Agentii de Protectie a Mediului (APM) din Vrancea, Covasna si Harghita lucreaza la un proiect de 500.000 de euro care va testa cinci metode inovative de numarare a ursilor din Romania. Scopul proiectului este gasirea unor proceduri complementare celor existente, care se bazeaza pe numararea urmelor lasate de ursi si pe monitorizarea comportamentului animalelor la observatoare.
Critic, acesta considera ca autoritatile nu stiu de fapt daca vanarea ursilor afecteaza sau nu dezvoltarea speciei. Ori Uniunea Europeana spune clar ca, atunci cand cere obtinerea unor derogari, Romania trebuie sa demonstreze ca nu ameninta evolutia populatiei in ansamblu.
Oficial, avem un plan de management al ursilor, asa cum au solicitat autoritatile europene. Dar Domokos avertizeaza ca acesta are la baza date care nu pot fi verificate si care nu au fost facute publice in publicatii stiintifice internationale. „Toate metodele incluse in acest plan se bazeaza pe informatii despre care nu stim daca sunt adevarate sau nu. Cifrele care rezulta sunt, prin urmare, complet nerelevante”, spune el.
Ecologistii sustin ca estimarile autoritatilor legate de numarul ursilor sunt umflate artificial deoarece au la baza cifrele primite de la administratorii fondurilor de vanatoare si sunt evaluate de o institutie condusa de presedintele unei asociatii mari de vanatoare. Acestia afirma ca exista un conflict clar de interese, deoarece vanatorii sunt de fapt cei care numara prada.
Dar Ionescu de la ICAS insista ca scopul lui este chiar sa creasca numarul ursilor din Romania. Spune ca managerii fondurilor de vanatoare iau masuri care sa imbunatateasca natalitatea si ratele de supravietuire ale puilor de urs.
„Daca fiecare urs reprezinta un potential [de venituri] de 5.000 de euro, interesul meu este sa scad braconajul si sa-l protejez, pentru ca-mi aduce valoare. Daca o specie e protejata, ea nu mai este valoroasa pentru mine, deoarece nu poate fi vanata”, spune Ionescu. Ecologistii se tem insa ca unii administratori umfla cifrele ca sa demonstreze ca uciderea catorva ursi nu va afecta populatia per ansamblu.
„Numarul ursilor a crescut anual doar pe hartie”, spune Chiriac de la APM Vrancea, care coordoneaza in prezent proiectul de 500,000 de euro Lifeursus, a treia initiativa referitoare la carnivore mari, finantata de Uniunea Europeana. Scopul proiectului este implementarea celor mai bune practici pentru conservarea celei mai mari populatii de ursi din Romania, in zona central-estica a Carpatilor Orientali, in judetele Vrancea, Covasna si Harghita.
„Daca Vrancea si Covasna impart aceiasi ursi, cum este posibil ca noi sa demonstram ca avem doar 300 de ursi si Covasna sa spuna ca are de doua ori mai multi? Cu cat spun ca au mai multi ursi, cu atat mai mare este cota de recoltare”, spune Chiriac.
Ministerul mediului si padurilor admite ca verifica doar aleatoriu, prin intermediul APM-urilor, cifrele pe care managerii asociatiilor de vanatoare le trimit ICAS. „Din estimarilor noastre, eroarea este de 20%. Au fost ursi care au traversat 14 fonduri de vanatoare si au putut fi numarati de 14 ori”, spune Jozsef Both de la APM Harghita.
Modificari de comportament
Masculul in varsta de trei ani mananca relaxat semintele pe care padurarul le-a imprastiat in fata observatorului. isi ridica capul si ciuleste urechile cand ne apropiem si intram in adapostul aflat pe unul dintre fondurile de vanatoare ale Romsilva in Harghita. Numele lui este Foltos, adica Patatul in ungureste, din cauza petei albe de pe gat. „Imi cunosc ursii mai bine decat vecinii. Unul are barbuta, altul este cocosat sau isi tine laba indoita in interior in timp ce mananca”, spune padurarul.
Urme de urs
Foto: Magda Munteanu
Se duce la observator aproape zilnic, la apus, sa urmareasca ursii care vin sa manance boabele puse aici special ca sa tina animalele departe de recoltele oamenilor. Se uita la Foltos din spatele celor trei ferestre micute ale adapostului. „Locul acesta este doar pentru observatie. Nu e pentru vanatoare”, spune padurarul. Foltos pleaca si, in aproximativ 15 minute, Micutu apare la liziera padurii. Este fricos si precaut. Adulmeca aerul de la distanta, apoi se intoarce si dispare printre brazi. „Comportamentul ursilor s-a schimbat in ultimii ani. Calatoresc mult mai mult si este dificil sa anticipezi unde vor merge”, spune padurarul.
Vechile metode de numarare a ursilor nu iau in calcul aceste schimbari de comportament, in special tendinta animalelor de a merge tot mai departe din cauza activitatilor agricole si a despaduririlor. Padurarii pot monitoriza ursii aflati pe fondurile lor de vanatoare, de nu mai pot prezice incotro se vor indrepta. „Am adunat informatii care dau peste cap tot ceea ce credeam ca stim despre ursi. Am aflat ca nu stim nimic despre ursi”, afirma Chiriac.
Acesta spune ca, dupa ce a pus zgarzi cu GPS pe cativa ursi, a observat ca animalele au mers mai mult de 1.000 de kilometri patrati intr-un an, adica de zece ori mai mult decat in urma cu zece ani.
Ceea ce inseamna ca este foarte posibil ca padurarii din fonduri de vanatoare alaturate sa numere aceiasi ursi, pe masura ce acestia migreaza prin paduri. Cum nu exista nicio institutie care sa coordoneze procesul de monitorizare la nivel national – care sa investigheze posibilitatea ca anumiti ursi sa fie numarati de mai multe ori – cifrele finale totale sunt aproape cu siguranta umflate, afirma ecologistii.
Expertii spun ca, din cauza distantelor pe care ursii le parcurg acum, ICAS ar trebui sa-si ajusteze hartile referitoare le locurile unde animalele traiesc in mod traditional. „Ursii au inceput sa-si extinda habitatul si acum traiesc in zone care nu apar in hartile ICAS,” spune Domokos de la Milvus Group. Acesta da exemplul unei regiuni din judetul Mures, in care harta ICAS arata ca nu exista ursi, unde spune ca a vazut personal 17 exemplare si unde ICAS a aprobat o cota de impuscare a ursilor. In mod clar, este nevoie de cercetari aprofundate pentru a intelege noul comportament si noul habitat al ursilor.
Domokos lucreaza in prezent la un proiect care presupune colectarea unor informatii legate de marimea habitatelor ursilor, miscarile lor sezoniere si obiceiurile acestora. Planul lui este sa puna zgarzi cu GPS catorva animale, dar fondurile ii sunt limitate si, pentru moment, isi poate permite sa monitorizeze doar doua animale cu asemenea dispozitive.
Cateva initiative restranse sunt insa de putin ajutor. Expertii sunt de parere ca este nevoie de monitorizarea prin GPS a unui numar substantial de ursi, inclusiv a puilor si masculilor batrani, pentru a ne forma o parere reala asupra obiceiurilor lor migratorii – un efort care poate fi prohibitiv de scump, deoarece marcarea a 1.000 de animale ar costa aproximativ 3,5 milioane de euro. Si, potrivit ecologistului Nicolae Daramus, pana cand nu exista „un recensamant stiintific al numarului de ursi, specia nu ar trebui vanata”.
Este aproape intuneric cand femela si cei doi pui au venit la observator sa manance. Mama, in varsta de zece ani, ridica nasul si adulmeca aerul ca un copoi, apoi se aseaza si le da voie puilor sa se joace. „in curand se va desparti de pui. Vom avea un mascul mare in zona in scurt timp”, spune padurarul.
Partea intai a investigatiei poate fi citita aici.
Aceasta investigatie a fost produsa de Balkan Investigative Reporting Network, parte a Balkan Fellowship for Journalistic Excellence Alumni Initiative, infiintata si sustinuta de Robert Bosch Stiftung si ERSTE Foundation.
1
0
