Unora nu le place, dar mulți îl beau cu plăcere iarna, mai ales la târgurile de Crăciun. Vinul fiert cu mirodenii și arome este prezent de peste 2.000 de ani, îl beau și romanii, dar și grecii. Cum a ajuns să aibă legătură cu Crăciunul? Ce se pune în el? Ce s-a întâmplat în România? De ce nu trebuie să fierbem vinul...fiert.
Vinul fiert la greci și la romani
Istoria vinului fiert...sau mai bine zis a vinului încălzit, începe acum mai bine de 2.000 de ani. Se știe că vechii greci amestecau vin cu mirodenii pe post de medicament, de multe ori îl beau rece, însă uneori îl și încălzeau,
Vinul era la greci amestecat uneori cu miere și cu ierburi sau mirodenii, fiind considerat o băutură tonică. Acestei băuturi care îți încălzea corpul, grecii i-au dat numele „hippocras”, după Hipocrate, cunoscut ca „părintele medicinei”. Hipocrate avea diverse teorii despre cum vinul poate ajuta la vindecarea unor afecțiuni și despre ce feluri de vin trebuie să bea oamenii.
„Hippocras” era și numele unui săculeț cu care vracii de acum două milenii filtrau vinul.
Romanilor le plăcea vinul cald, îndulcit și condimentat. Ei erau foarte practici și, pentru a nu arunca vinul stricat sau prost, l-au amestecat cu miere și condimente, făcându-l să aibă un gust foarte bun. Trebuie spus că în Antichitate, dar și în perioada medievală, se bea foarte mult vin (slab alcoolizat) și beau chiar și copiii, fiindcă apa era adesea contaminată.
În cea mai faimoasă carte de bucate de pe vremea romanilor, De re coquinaria”, scrisă de Apicius, sunt rețete de vin „fiert”.
Vinul cu condimente era numit „conditum paradoxum”, iar cel amestecat cu miere și piper se numea „conditum melizomum viatorum” și era un vin al călătorului, fiindcă, datorită condimentelor ținea mai mult timp.
În timpul sărbătorilor de Saturnalii, în decembrie, romanii beau cantități mari de vin îndulcit „conditum paradoxum”. În acest vin se punea miere, piper, dafin, șofran și chiar curmale.
Oamenii beau vin fiert și în perioada medievală, mai ales în nordul Europei, unde clima era mai rece. Se bea așa fiindcă avea gust mult mai bun decât un vin băut fără a pune nimic în el, mai ales că puțini își permiteau un vin de calitate foarte bună. În plus, se credea că acest vin încălzit face bine la sănătate.
De ce să nu fierbi vinul fiert
În română folosim termenul „vin fiert”, dar în alte limbi nu apare termenul „fiert” pentru că în toate rețetele despre cum trebuie să prepari un „vin fiert” ideal se spune că nu trebuie să-l aduci la fierbere, ci să-l iei de pe foc înainte de acel punct, ideal când atinge 70-80 de grade C. Dacă îl fierbi, aroma nu mai este aceeași, gustul nu mai este la fel de bun, pentru că se modifică și compoziția chimică. Fierberea prelungită poate duce la evaporarea alcoolului.
În franceză se spune „vin chaud” (vin cald) la vinul fiert, în timp ce în engleză se spune „mulled wine”, unde „mulled” se referă la faptul că vinul este fiert cu zahăr și cu mirodenii.
O rețetă de vin fiert din Anglia datează de la 1596 și se punea zahăr, scorțișoară, ghimbir, piper, nucșoară și cuișoare. Cele mai vechi dovezi scrise despre folosirea verbului „mull” - în sensul de a îndulci vinul și de a-l aromatiza - este de la 1618.
Pe atunci zahărul era extrem de scump, așa că nu se punea prea des în vin, dar sunt dovezi și din Olanda că se bea vin fiert.
Prima legătură clară dintre vin fiert și Crăciun este de la 1843. În „Poveste de Crăciun” a lui Charles Dickens este descris un „mulled wine” cu vin roșu, vin de Porto, lămâi, portocale, zahăr și diverse condimente.
În țările nordice se pun uneori peste vinul fiert ingrediente precum stafide sau alune și se toarnă și băuturi spirtoase, cum ar fi vodcă, rom, coniac sau alte „tării”. Glogg se numește acest vin „întărit”.
În faimosul Glühwein de la târgurile germane de Crăciun se pun și bețișoare de scorțișoară.
Vinul fiert a devenit nelipsit de la târgurile de Crăciun din toată Europa. Nu se fierbe un vin de calitate, fiindcă ar fi risipă. Amestecat cu zahăr, scorțișoară, nucșoară sau citrice, chiar și un vin de calitate inferioară capătă un gust foarte bun.
Vinul fiert în România
România nu a avut târguri mari de Crăciun înainte de 2010-2012, dar vinul fiert a fost tot mai des prezent la festivaluri și târguri, după 2000. Spre exemplu, de Ziua Unirii Principatelor, în anul 2005, brașovenii au băut o tonă de vin fiert la un festival, vinul fiind pus într-un vas uriaș, special.
La unele evenimente, organizatorii s-au lăudat că au preparat vin fiert „după o rețetă dacică”, deși nu avem vreo rețetă de vin de la daci.
În România se bea vin fiert la o mulțime de târguri, din octombrie și până în aprilie, dar mai ales la târgurile de Crăciun. Până acum câțiva ani un pahar costa 6-8 lei, dar după valul de scumpiri a ajuns în intervalul 12-15 lei (în funcție de mărime).
Poți bea vin fiert și la peste 20 de lei paharul dacă alegi varianta în care peste vin se toarnă și rom austriac Stroh, astfel de standuri existând la târguri de Crăciun din Transilvania.
De câțiva ani există în supermarket vin gata fiert ce trebuie doar încălzit. O sticlă de 1 litru costă 14-15 lei și evident că are și o mulțime de aditivi și alte „chimicale”.
Vinul fiert a fost acum trei ani în centrul unei intense dispute în Germania, din cauza Covid 19 și a restricțiilor. Unele restaurante au deschis tarabe pe stradă și au apărut în multe locuri mici standuri care vindeau vin fiert. Fusese un an 2020 foarte greu și mulți oameni simțeau nevoia să socializeze și să iasă la un „Gluhwein”, dar numărul cazurilor de infectare era mare. Pe atunci era și obligativitatea de a purta mască, lucru care nu se respecta în grupuri unde oamenii beau alcool.
3
6
