La început de secol XX, în fața Hotelului Continental din București putea fi văzut un domn distins, care stătea la o masă, bea cafea, citea mereu același ziar vienez, Neue Freie Presse, și se uita cu atenție la cei care treceau pe Calea Victoriei.
Era chiar proprietarul hotelului, bancherul Jacques M. Elias, prietenul și sfătuitorul financiar al Regelui Carol I, evreul de rit sefard care a reușit să strângă o bogăție uriașă având un singur principiu: "Să cheltuiești mai puțin decât câștigi".
Jacques M. Elias (1844-1923) a trăit cu puțin și ne-a lăsat extrem de mult. A dus o viață austeră, nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și, în mod explicit, a iubit foarte mult România. Într-o perioadă în care exista stereotipul bancherului evreu avar, Jacques Elias a făcut acte caritabile de o amploare fără egal în istoria României.
Bancher, industriaș, analist financiar, moșier și întemeietor al industriei zahărului din Romania, Jacques M. Elias și-a întocmit faimosul testament pe 2/15 decembrie 1914, cu 9 ani înainte să moară.
Și-a lăsat toată averea, evaluată în anul 1923 la 800 milioane de lei aur, Academiei Române.
Rudele sale nu au fost trecute în testament, în schimb, Jacques M. Elias nu și-a uitat birjarul, căruia i-a făcut un contract de rentă viageră.
