Femei in chador, femei puternic machiate, cu rochii mulate si pantaloni trei sferturi, femei casnice, femei politician, un amestec care contrazice si confirma, in acelasi timp, naucitor, imaginea republicii islamice.

Iranul se dovedeste, iar si iar, imposibil de etichetat. Imaginea clasica a Iranului in Europa, este cel mai bine reflectata de femeia iraniana in chador, o bucata neagra, lunga din panza, care acopera corpul din cap pana in picioare iar in farsi inseamna “cort”.

Dar tocmai cand esti coplesit, de exemplu intr-un oras mai mic si mai traditional ca Yazd, de multimea de umbre negre, cu forme ciudate, din cauza gentilor ascunse pe sub chador, te trezesti, in capitala Teheran, sau in zone chic din alte orase mari, fata in fata, dupa un colt de strada, cu tinere, fardate foarte puternic, ca de petrecere, cu saluri aruncate lejer dezvelind, complet in contradictie cu legea islamica, cea mai mare parte a parului, cel mai adesea vopsit blond ori cu suvite.

Pe strada, poti vedea mergand impreuna, o femeie in chador si alta cu un mantou (numele dat in Iran unui fel de sacouri sau rochii, pana la genunchi sau chiar mai scurte), mulat pe corp.

Contrastele se intalnesc la tot pasul in vestimentatia iranienelor
Foto: Carmen Gavrila
Contraste iraniene

Niciodata nu poti sti la ce sa te astepti. Tinerii iranieni sunt deschisi, amatori de distractii si foarte diferiti de cei mai in virsta. In avionul cu care am calatorit din orasul Isfahan la Teheran, capitala Iranului, o femeie mai in varsta a intarziat decolarea cu cateva minute.

De ce? Avea loc langa un barbat strain. A cerut insistent sa primeasca alt loc, a pus in miscare toti insotitorii de zbor, s-a asezat nemultumita pe locul inscris pe bilet, s-a ridicat ca arsa dupa un minut, a vociferat, pana cand, in final, dupa mai multe schimburi intre pasageri, a fost asezata langa o alta femeie.

Asadar, sunt inca iranieni pentru care segregarea sexelor, foarte promovata de autoritati, este in continuare litera de lege… legea islamica, saria care spune ca femeile si barbatii care nu sunt rude trebuie sa evite orice fel de contact.

Inapoi la puritatea islamica

Segregarea sexelor a fost deseori reclamata de personalitatile reformiste iraniene, de ziaristi, de asociatiile feministe iraniene.

Acum, in Iran, e departe sa se fi stins nemultumirile unei parti a opiniei publice dupa ce, Iran Khodrou, cel mai mare producator de masini din republica islamica, a anuntat ca va scoate pe piata o masina special pentru femei.

Producatorul vrea sa echipeze automobilul cu tot felul de aparate si facilitati, adaptate la asa-zisa nepricepere legendara a femeilor la volan. Evident ca reformistii iranieni au strigat imediat, e drept in zadar, ca e vorba de discriminare, pentru ca o astfel de masina ar sugera ca femeile sunt, biologic si genetic, inferioare barbatilor din punct de vedere tehnico-auto. Dar, directorul fabricii a declarat mandru ca “nevoile auto ale unei femei sunt diferite de cele ale unui barbat”.

Masina feminina, nu feminista

Iran Khodrou, a mers atat de departe cu presupunera ca femeile sunt catastrofale la volan incat va instala inclusiv o alarma care sa anunte daca masina face pana. De parca ar fi tare greu sa iti dai seama… In plus, masinile pentru femei vor fi garnisite cu decoratiuni si vopsite in roz, lila, galben, rosu si alte culori care sa sugereze feminitatea. Primele astfel de masini sunt programate sa iasa pe piata, in luna iunie, cu ocazia zilei iraniene a femeii.

Fabricile de stat si autoritatile iraniene nu sunt la prima astfel de idee. Anul trecut a fost finantata crearea unei biciclete, special pentru femei, construita in asa fel incat sa nu se vada picioarele. La motociclete, autoritatile conservatoare nu s-au gandit inca, pentru ca pur si simplu, aici e interzis ca femeile sa conduca motociclete pentru ca e neislamic si indecent, bate vantul, se dezvelesc parti din corp... Ele pot merge cu motocicleta doar daca e condusa de un barbat, evident ruda cu ele.

Femeia “protejata”

Pentru a se evita orice ocazie de imoralitate, in Teheran si in alte mari orase a fost creat si un serviciu de taxi, exclusiv pentru femei. Autoritatile sunt nemultumite ca in taxiuri se inghesuie impreuna femei si barbati, mai ales in asa-numitele “savori”, pentru ca sunt cele mai ieftine tipuri de taxi. E vorba, in general de masini iraniene Paykan (Sageata), care circula printr-o minune a tehnicii in pofida vechimii, uneori de 40 de ani, pe rute fixe, intre pietele mari. Poti lua un savori din piata in piata, ca sa ajungi oriunde in oras. In schimb, in autobuze, segregarea se aplica ferm.

De pe trotuar, vezi autobuze ticsite in spate de femei, iar la mijloc este o bara care le separa de barbati, aflati in fata. La fel la metrou, in Teheran – vagoane pentru femei si vagoane pentru barbati. Cand intrebi de ce, daca nu ti se zice scurt ca asa zice saria, ti se argumenteaza ca de fapt e o dovada de respect pentru femei, pentru ca astfel sunt protejate (ca si cu chador-ul) de privirile indecente, si nu sunt agresate.

Unii iranienii spun ca, de cand Mahmud Ahmadinejad a devenit presedinte in 2005, simt o inasprire a regulilor islamice in spatiul public. De exemplu, cateva reviste pentru femei au fost inchise pentru ca au pus pe coperta, prea des, fotografii cu actrite iraniene. O expunere imorala, dupa parerea autoritatilor.

De paza la portile islamului

Pe toate aeroporturile iraniene exista intrari separate, pentru femei si barbati. Asta pentru ca verificarile de securitate presupun, la nevoie, saluri date jos, ori haine descheiate. In Iran sunt si femei convinse ca asa e bine si nu se sfiesc sa le traga de mineca pe cele care nu respecta segregarea ori portul Islamic.

Jurnalista RRA a adoptat portul traditional in Iran
Foto: Carmen Gavrila
Asa am patit pe aeroportul international din Isfahan. Trec pe la aparatele de securitate pentru femei, si imi iau de pe banda rulanta bagajul, chinuindu-ma cu caldura si salul care imi tot aluneca de pe par. Cand sa trec de perdelele care separa spatiul pentru verificarea femeilor de restul aeroportului, o lucratoare la aeroport, infasurata in chador, ma opreste si cu un aer sever imi atrage atentia, in farsi, pe un ton destul de ridicat, ca salul meu e prost pus si mi se vede gatul. Am raspuns in engleza, ca sa vada ca sunt straina si sa ma lase in pace, pentru ca in Iran pentru straini e tolerat un port si comportament islamic, relaxat, aproximativ.

N-am terminat bine de vorbit ca femeia mi-a insfacat capetele salului, si mi-a acoperit gatul si umerii. Dupa ce am ajuns cu bine la poarta pentru decolare, am vazut o multime de tinere iraniene, imbracate mult mai “indecent” decat mine – eu cu o rochie neagra, larga si peste genunchi, pe deasupra pantalonilor lungi, ele cu cate un sacou strans bine pe corp si scurt, pantaloni trei sferturi si cu parul in mare parte la vedere… si totusi au trecut de cerberul in chador de la intrare.