Patru ţări europene neutre care nu sunt membre ale NATO, respectiv Austria, Elveţia, Irlanda şi Malta, caută să se apropie mai mult de Alianţa Nord-Atlantică în contextul deteriorării situaţiei de securitate în Europa după invazia rusă în Ucraina, scrie marţi cotidianul austriac Die Presse, citat de agenţia EFE, potrivit Agerpres. Cu toate acestea, Austria ține să sublinieze că asta nu înseamnă că s-a hotărât să adere la Alianță.
„Extinderea” relațiilor cu NATO din cauza unui „vânt geopolitic" mai aspru
Încă din decembrie anul trecut diplomaţi din aceste patru ţări au trimis Alianţei "o scrisoare de două pagini" în care menţionau că doresc "extinderea" relaţiilor cu NATO, potrivit publicaţiei austriece.
Atât NATO, cât şi Ministerul de Externe austriac au confirmat că respectivele patru ţări neutre, cunoscute şi ca WEP4, "caută de mult timp sporirea dialogului cu Alianţa", notează Die Presse.
În scrisoare semnatarii menţionează că situaţia de securitate în Europa s-a deteriorat substanţial şi se menţine volatilă, motiv pentru care ţările WEP4, care deja sunt "partenerii cei mai apropiaţi ai NATO", doresc consolidarea cooperării militare, iar în contextul războiului rus de agresiune în Ucraina colaborarea cu Alianţa capătă "o importanţă tot mai mare".
Scrisoarea cuprinde şi unele propuneri pentru intensificarea acestei cooperări, cum ar fi desfăşurarea de exerciţii militare comune suplimentare sau un "acces privilegiat la documente şi informaţii" ale Alianţei.
Motivând această iniţiativă, Ministerul de Externe austriac a transmis cotidianului Die Presse că ea se datorează unui "vânt geopolitic" mai aspru.
Austria spune că nu vrea în NATO
Deşi a admis că în cazul Austriei neutralitatea nu creează securitate, acelaşi minister a dat asigurări că Austria în continuare nu intenţionează să adere la NATO, spre deosebire de Finlanda sau Suedia, care în urma războiului din Ucraina au ales să se alăture Alianţei ca state membre. Austria colaborează cu NATO din anul 1995 în cadrul "Parteneriatului pentru Pace".
Astfel, în ciuda dorințelor de apropiere cu Alianța, Austria reiterează declarațiile cancelarului austriac Karl Nehammer din anii trecuți care spunea că Austria nu are intenția de a urma exemplul Finlandei și Suediei.
„Austria a fost neutră, Austria este neutră și Austria va rămâne neutră".
Același lucru spunea și ministrul austriac de externe Alexander Schallenberg.
„Avem o situaţie geografică complet diferită. Avem şi o istorie diferită şi cred că trebuie pur şi simplu să se ţină seama de asta”, a explicat el presei în mai 2022 în timpul unei reuniuni a miniştrilor de externe din Uniunea Europeană, la Bruxelles, relatează agențiile DPA.
De ce este Austria neutră?
Austria a fost cândva una dintre marile puteri ale lumii, iar o mare parte din istoria sa a fost departe de a fi neutră: Fie că a fost la conducerea Sfântului Imperiu Roman, fie că mai târziu, în secolul al XIX-lea, sub numele de Imperiul Austriac și, în cele din urmă, după 1867, sub numele de Imperiul Austro-Ungar - când a stăpânit o mare parte din Balcani și s-a întins până în Ucraina de astăzi.
Posesiunile teritoriale ale Austriei au fost reduse la granițele actuale ca urmare a înfrângerii sale în Primul Război Mondial și a termenilor Tratatului de la Saint Germain din 1919. Cu toate acestea, țara nu va deveni oficial neutră până la 26 octombrie 1955 - la 10 ani după ce a suferit o altă înfrângere militară în cel de-al Doilea Război Mondial - odată cu semnarea Tratatului de stat austriac, care a restabilit Austria ca stat suveran.
La fel ca Germania la acea vreme, Austria a fost ocupată de puterile aliate (Regatul Unit, SUA, URSS și Franța). „Neutralitatea a fost singura modalitate prin care Austria a reușit să obțină plecarea forțelor de ocupație", explică politologul vienez Heinz Gärtner.
„Pe atunci exista chiar și amenințarea că Austria va fi împărțită ca și Germania. Această amenințare a fost evitată atunci când Aliații - în special SUA și Uniunea Sovietică - au consimțit ca Austria să devină în schimb neutră."
Cât de neutră este Austria?
Chiar dacă Uniunea Sovietică a susținut neutralitatea, nu a existat niciodată nicio îndoială că Austria a manifestat o afinitate clară pentru cultura occidentală, sistemul său de economie de piață și valorile sale democratice. Această atitudine a fost clar exprimată atunci când Austria a devenit membru fondator al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 1961.
În anii 1960, capitala Austriei, Viena, a devenit, de asemenea, sediul mai multor organizații internaționale importante care au inclus Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și o mulțime de organizații ale Națiunilor Unite.
Bruno Kreisky, care a fost cancelar al Austriei din 1970 până în 1983, a considerat această abordare ca fiind o alternativă preferabilă în materie de politică de securitate în locul înarmării țării.
Politologul Gärtner spune că nu vede nicio contradicție în această cale: „Nu este vorba despre o atitudine neutră, ci despre neutralitate militară".
Tratatul de stat interzice, înainte de toate, trei lucruri: implicarea militară în conflicte externe, staționarea permanentă a trupelor străine în Austria și apartenența la o alianță militară.
Acest lucru a făcut ca Uniunea Sovietică și Marea Britanie să se opună de mult timp aderării Austriei la Comunitățile Europene, precursoarea Uniunii Europene. Motivul invocat pentru această opoziție a fost un pasaj din Tratatul de stat care interzicea „uniunea cu Germania" - chiar și una limitată la economie.
În cele din urmă, Austria și-a depus cererea de aderare cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului și a fost acceptată în UE în 1995.
Cum se compară neutralitatea Austriei cu cea a altor țări europene?
Atât în Suedia, cât și în Finlanda, neutralitatea a fost rezultatul unor ani de doctrină de politică externă autoimpusă. În Austria și Elveția, însă, această neutralitate este ancorată în tratate internaționale obligatorii.
La fel ca în Austria, neutralitatea elvețiană se bazează pe un compromis cu marile puteri: La Congresul de la Viena din 1814-1815, Franța, Austria și Prusia au fost toate de acord să renunțe la interesele lor în teritoriu în favoarea unei confederații neutre.
Cu toate acestea, există diferențe marcante între statele alpine vecine: Elveția, de exemplu, nu a fost niciodată o mare putere. Până când a devenit o națiune în 1848, Elveția a fost un amalgam liber de mici state suverane.
De exemplu, ea evită în mod tradițional să semneze sancțiuni economice și, de asemenea, nu este membră a Uniunii Europene, deci nu participă la politica externă sau de securitate a UE.
Austria este mult mai activă atunci când vine vorba de medierea în conflicte internaționale și contribuie cu contingente mult mai mari de soldați la misiunile de menținere a păcii ale ONU decât Elveția.
Elveția a confirmat pe 10 aprilie că va găzdui la jumătatea lunii iunie o conferinţă pentru obţinerea păcii în Ucraina, deşi Rusia a transmis clar până în prezent că nu va participa.
8
48
