Cu războiul din Ucraina intrat în anul al doilea și a zecea repriză de sancțiuni proaspăt ieșită din negocierile aprinse de la Bruxelles, se pune întrebarea legitimă privind eficiența sau urmările reale ale acestor măsuri.
Pacea, vedem, nici nu se arată la orizont în Ucraina. Nu asta voiam să obținem, o retragere a rușilor din Ucraina agresată? Nu, spun acum vocile mai temperate: am căutat să stoarcem de bani mașinăria de război a Kremlinului.
Un an mai târziu, toate părțile făgăduiesc că rămân pe baricade cât va fi nevoie: Vladimir Putin plusează în lupta imaginară contra neonaziștilor ucraineni și e tot mai agresiv și față de Republica Moldova, despre care există acum temerea că ar putea deveni următoarea lui țintă; Volodimir Zelenski nu poate să cedeze după ce a ajuns mai departe decât spera oricine în februarie 2022; Joe Biden, proaspăt întors din Europa, promite sprijin occidental pentru Ucraina „as long as it takes”. Și de parcă peisajul nu era suficient de complicat, în el tocmai și-a băgat capul și China, care pozează, deloc credibil, în mediatorul de pace.
Conflictul armat, deci, ca și sancțiunile, merge mai departe. Ce-am obținut? Și cum stau lucrurile de fapt în economia de război condusă de Vladimir Putin?
Citește mai mult pe Panorama.ro
