Timp de o săptămână racheta Long March 5B lansată de China a atras atenția opiniei publice internaționale după ce experții și agențiile spațiale care i-au monitorizat traiectoria au avertizat că aceasta s-ar putea prăbuși într-o zonă populată, relatează CNN.

Racheta Long March 5B care a lansat primul modul al statiei spatiale chinezeFoto: Ju Zhenhua / Xinhua News / Profimedia Images

Însă în China agenția aerospațială a țării a păstrat tăcerea timp de mai multe zile în pofida criticilor că a permis unei rachete de asemenea dimensiuni să cadă necontrolat spre Pământ.

Însă duminică dimineața (ora Beijingului) Biroul de Inginerie Spațială al agenției a rupt tăcerea, confirmând că rămășițele rachetei s-au prăbușit în Oceanul Indian în apropierea Insulelor Maldive după ce majoritatea acestora au ars la reintrarea în atmosferă.

Pentru mulți care au urmărit știrea vestea a reprezentat o ușurare. În China însă informația prăbușirii în ocean a fost privită ca o confirmare a faptului că racheta nu ar fi reprezentat un pericol, fiind folosită de către presa de stat de la Beijing pentru a argumenta că totul a fost doar un efort occidental de a discredita programul spațial al țării.

„Agitația și defăimările au fost în zadar”, a scris într-un editorial publicat duminică Global Times, un ziar de stat de la Beijing, acuzând oamenii de știință americani și NASA că „au acționat împotriva conștiinței lor” și că au fost „anti-intelectuali”.

„Acești oameni sunt geloși pe progresul rapid al Chinei în ceea ce privește tehnologia spațială”, a mai scris ziarul, adăugând că „unii dintre (ei) chiar încearcă să folosească zgomotele pe care le-au făcut pentru a obstrucționa și a se amesteca în viitoarele lansări intensive ale Chieni pentru construirea stației sale spațiale”.

Autoritățile comuniste de la Beijing acuză de decenii țările și presa din Vest că au un alt standard pentru China iar oficialii din această țară adesea au un răspuns naționalist la orice critici, catalogându-le drept tentative de a „defăima China”.

Aceste acuzații sunt cu atât mai acerbe când vine vorba de programul spațial chinez, un motiv important de mândrie națională pentru publicul chinez și o sursă de prestigiu pentru partidul comunist aflat la conducerea țării,

China a intrat târziu în cursa spațială, lansându-și primul satelit de abia în 1970, la 13 ani după Uniunea Sovietică și 12 după SUA, însă în ultimele decenii a fost una dintre principalele țări în ceea ce privește explorarea spațială: în 2019 a devenit prima țară care a aselenizat un lander pe partea întunecată a Lunii iar anul trecut a adus cu succes înapoi pe Pământ roci lunare.

Acuzațiile Chinei față de Vest în ceea ce privește programul său spațial sunt motivate în parte de ceea ce Beijingul afirmă că este ostilitatea țărilor occidentale, și în special a Statelor Unite, față de avansarea sa dincolo de atmosfera Pământului.

SUA a implementat încă din 1999 o politică de control a exporturilor de tehnologie legată de sateliți către China și Congresul american a adoptat în 2011 o lege care impune restricții asupra legăturilor dintre NASA și agenția aerospațială de la Beijing.

Drept urmare astronauților chinezi nu li se permite accesul la bordul Stației Spațiale Internaționale, singura stație spațială aflată în prezent pe orbita Pământului.

China a anunțat însă la finalul lui 2020 că intenționează să își construiască propria stație spațială până în 2022 și luna trecută a lansat primul modul al acesteia la bordul rachetei Long March 5B care s-a prăbușit duminică în Oceanul Indian.

Presa de stat de la Beijing a omis însă în denunțările sale la adresa „campaniei de defăimare” din Occident să menționeze motivele pentru care racheta sa a provocat îngrijorări în rândul oamenilor de știință din întreaga lume, și anume că rachetele de asemenea dimensiuni și tonaj nu sunt lăsate să se prăbușească necontrolat pe Pământ.

REFERINȚĂ: