Ascultând discursul pe care William Barr, procurorul general, l-a ținut săptămâna trecută la Facultatea de Drept a Universității Notre Dame, m-am trezit gândindu-mă la titlul unui film vechi: „Dumnezeu este copilotul meu”. Atunci am realizat că acoliții lui Donald Trump au dus acel titlu cu o treaptă mai sus: dacă ne luăm după discursul lui Barr, strategia lor este aceea de a face din Dumnezeu un complice la conspirația șefului lor, scrie Paul Krugman în editorialul său din New York Times, citează Rador.

Paul KrugmanFoto: Princeton University

Având în vedere situația în care ne aflăm, poate v-ați fi așteptat ca Barr să reacționeze în vreun fel la evenimentele ultimelor săptămâni - descoperirea că președintele sună guverne străine pentru a-i produce material compromițător despre adversarii săi interni, arestarea pe aeroport a unor asociați ai avocatului președintelui care încercau să părăsească țara având bilete doar dus și informațiile credibile cum că însuși Rudy Giuliani ar face obiectul unei anchete penale.

Alternativ, Barr ar fi putut servi o cuvântare insipidă, inofensivă, lucru pe care responsabilii guvernamentali îl fac adesea în vremuri dificile.

Dar nu. Barr a ținut un discurs pătimaș, denunțând amenințarea pe care o reprezintă pentru America „militanții seculariști”, acuzați de el că ar conspira să distrugă „ordinea morală tradițională” și învinovățiți pentru răspândirea bolilor mintale, a dependenței de droguri și a violenței.

Gândiți-vă numai o clipă cât de deplasat este ca tocmai Barr să țină un asemenea discurs. Constituția garantează libertatea religioasă; cea mai înaltă autoritate judiciară a statului nu are voie să-i denunțe pe aceia care își exercită respectiva libertate optând să nu aparțină vreunei religii.

Și nu vorbim nici de vreun grup minuscul. În zilele acestea aproximativ o cincime din americani afirmă că nu se consideră afiliați la vreo religie, un număr echivalent cu cel al americanilor care se consideră catolici. Cum am reacționa noi dacă procurorul general ar denunța catolicismul drept o forță care subminează societatea americană?

Și el nu a declarat doar că secularismul e rău; el a declarat că răul pe care acesta îl face e deliberat: „Aceasta nu este o decădere. Este distrugere organizată”. Dacă acest gen de limbaj nu vă sperie, ar trebui să o facă: e limbajul vânătorilor de vrăjitoare și al pogromurilor.

Pare că nici nu mai are rost să menționăm că acuzația lui Barr cum că secularismul ar fi responsabil pentru violență se întâmplă să poată fi demonstrată empiric drept o absurditate. America a devenit cu siguranță mai puțin religioasă în ultimul sfert de secol, cu o creștere masivă a numărului de indivizi fără afiliere religioasă și un liberalism social în avânt în privința unor chestiuni precum căsătoria homosexuală; a cunoscut de asemenea un declin dramatic al infracționalității violente. Țările europene sunt mult mai puțin religioase decât suntem noi; ele au totodată rate mult mai mici ale omuciderilor și rareori au de-a face cu acele împușcări în masă care aici au devenit aproape banale.

Cu toate acestea, William Barr - din nou, cea mai înaltă autoritate judiciară a țării, responsabilă cu apărarea Constituției - vorbește remarcabil de similar cu cei mai dezaxați fanatici religioși ai Americii, acel gen de oameni care tot susțin că avem omucideri în masă din cauză că în școli se predă teoria evoluției. Armele de foc nu ucid oameni - Darwin ucide oameni!

Deci, ce se petrece aici? Scuzați-mi cinismul, dar mă îndoiesc serios că Barr, al cărui șef trebuie să fie cel mai puțin pios om care a locuit vreodată în Casa Albă, a realizat brusc, spre oroarea sa, că America devine mai seculară. Nu, această răbufnire retorică „dumnezeiască” este cu siguranță o reacție la lațul care se strânge în jurul lui Trump, la probabilitatea mare ca el să fie suspendat din funcție pentru infracțiuni și contravenții grave.

Răspunsul lui Trump la dificultățile prin care trece a fost să-și accentueze latura urâtă pentru a-și mobiliza baza electorală. Rasismul a devenit chiar și mai explicit, paranoia despre statul paralel chiar și mai extremă. Dar din cine e formată baza lui Trump? Răspunsul uzual este albi din clasa muncitoare, însă o examinarea mai atentă a datelor disponibile indică un segment și mai specific: e vorba de fapt de albii evanghelici din clasa muncitoare, care rămân alături de Trump în ciuda acumulării dovezilor privind abuzurile lui și inaptitudinea sa de a ocupa funcții înalte în stat.

Și, la un nivel mai apropiat de elită, dacă marea majoritate a politicienilor republicani s-a înregimentat spășită sub comanda lui Trump, sprijinul cu adevărat entuziast pe care-l primește el vine de la lideri religioși precum Jerry Falwell Jr., care își au și ei propriile probleme cu etica, dar care și-au îndemnat adepții să li se „ofere lui Dumnezeu și Trump”.

Patriotismul, spune un citat faimos din Samuel Johnson, este ultimul refugiu al canaliilor. Dar, în ciuda întregii sale vorbării despre America pe primul loc, acest refugiu nu funcționează prea bine pentru Trump, având în vedere servilismul său față de autocrați străini și, cel mai recent, rușinoasa lui trădare a kurzilor.

Așadar Trump se adăpostește în schimb în spatele bigotismului - rasial, firește, dar acum și religios.

Va funcționa? Există o minoritate substanțială de americani la care avertismentele privind „seculariștii” siniștri prind. Dar ei rămân o minoritate. Per total, devenim în mod clar o țară tot mai tolerantă, una în care oamenii au vederi tot mai pozitive despre convingerile religioase ale altora, inclusiv ateismul.

Prin urmare, eforturile acoliților lui Trump de a folosi strigoiul secularismului pentru a distrage populația de la păcatele propriului lor șef probabil nu vor funcționa. Dar m-aș putea înșela. Și, dacă mă înșel, dacă bigotismul religios se va dovedi a fi strategia câștigătoare, tot ce pot spune e: Doamne ferește.

de Paul Krugman, NYT (preluare Rador)