După mulți ani de tăcere, sute de supraviețuitoare ale violenței sexuale din timpul războiului din Kosovo au decis să vorbească deschis despre experiențele lor din război. Cercetătorii susțin că astfel de fapte au fost o armă a purificării etnice, relatează DW.
În timp ce era violată de un polițist sârb și de un civil, Vasfije Krasniqi ia cerut polițistului să o omoare. Avea doar 16 ani când bărbații au luat-o de la casa familiei ei din nordul țării pe 14 aprilie 1998. În acel moment, ea a văzut moartea ca singura posibilitate de a scăpa de calvarul ei.
"Dar el a răspuns: Nu, veți suferi mai mult dacă rămâneți în viață", a declarat Vasfije Krasniqi într-un interviu acordat postului public de televiziune RTK din Kosovo.
Ea și-a amintit cum a făcut o cerere către Misiunea de Administrație Interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK), după încheierea războiului, de a depune plângere împotriva bărbaților care au violat-o. Dar, chiar și după trei încercări, niciunul nu a fost pedepsit. Unul din ei mai trăiește în Kosovo, unde lucrează ca polițist.
Astăzi, Vasfije Krasniqi trăiește în Texas și este mama a doi copii. În octombrie, s-a întors în Kosovo pentru a-și spune povestea într-un interviu de televiziune care a durat 25 de minute. Actul său rar de curaj a mișcat profund întreaga țară.
Se estimează că mii de persoane au fost victime ale violenței sexuale în timpul conflictului din Kosovo din 1998-1999. Deși nu au vorbit cu presa, așa cum a făcut Vasfije Krasniqi, 278 de femei și doi supraviețuitori de sex masculin au vorbit cu membrii organizației non-guvernamentale Medicii Gjakova despre ce s-a întâmplat. Acest ONG din Kosovo înregistrează și sprijină supraviețuitorii violenței sexuale din timpul războiului.
Pe baza acestor informații, socioloaga și analista politică Anna Di Lellio, profesoară la Universitatea din New York, care a lucrat ani de zile în Kosovo, a efectuat cercetări privind violența sexuală în timpul conflictului din Kosovo.
Împreună cu Garentina Kraja, cercetătoare independentă din Kosovo, și Mirlinda Sada, directorul executiv al Medica Gjakova, aceasta a adus la lumină noi dovezi.
Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în această iarnă în revista Prishtina Insight.
,,Putem să arătăm că victimele au fost violate în anumite locuri și la anumite date, atunci când plănuiau ucideri în masă", spune Di Lellio.
Dovezile sunt remarcabile: ,,Avem o imagine a acestor evenimente care includ uciderea a zeci, uneori sute de bărbați, iar în acest timp sunt înregistrate un număr impresionant de violuri, precum și arderea caselor și expulzările în masă".
Cercetătoarele susțin că natura crimelor a fost sistematică:
,,Aceasta este o imagine a epurării etnice: când distrugi casa, expulzezi poporul, ucizi bărbații, violezi femeile și, de asemenea, violezi unii dintre bărbați, " ea spune.
În articol, Di Lellio a subliniat, de asemenea, că prima dată când violența sexuală a primit eticheta de "instrument de război" a fost în timpul conflictului din Bosnia și Herțegovina.
0
3
