Riscul politic aferent celor 4 runde de alegeri este, din punctul meu de vedere, cel mai accentuat risc în acest an.
De aici derivă consecințe politice (act de guvernare dificil), economice (politici inadecvate și implicit dezechilibre), sociale (tensiuni și costuri economice), spune economistul-șef al BRD, Florian Libocor, într-un dialog cu HotNews.
Nu subscriu ideilor vehiculate vis a vis de riscul de extindere al războiului din Ucraina în afara Ucrainei, dimpotrivă, cred că 2024 poate fi anul în care se va încheia. Am putea înțelege mai bine ”chimia” acestor conflicte, fară a le minimaliza importanța, dacă am face o incursiune în trecut pentru a observa atât stadiile și ritmurile de dezvoltare cât și motoarele și piedicile acestora, consideră Libocor.
Rep: Credeți că în 2024 România va avea parte de o aterizare lină a economiei, de una dură sau nu va fi niciun fel de aterizare („avionul” se va apropia de sol dar va re-decola)?
Florian Libocor: Tendința globală, așa cum este ea estimată de către Banca Mondială, indică 2024 ca fiind al treilea an în care ritmul economiei globale va rămâne pozitiv, însă va scădea ca dinamică cu 0,2 puncte procentuale, până la 2,4%, corespunzător unei creșteri medii mai mici cu 0,75 puncte procentuale față de creșterea medie din ultimii 14 ani. Acest ritm de creștere este neuniform distribuit, economiile în curs de dezvoltare avansând cu un ritm de peste trei ori mai mare decât economiile dezvoltate (3,9% versus 1,2%).
Vedem că performanța agriculturii din 2023 nu coincide cu performanța agricultorilor, iar asta ridică în mod firesc semne de întrebare.
Economia României va respecta în linii mari aceste tendințe. Având în vedere dinamica PIB din 2023 (circa +2,0%) și faptul că încă ne menținem estimările făcute anul trecut privind 2024 (+3,4%), nu putem discuta despre o aterizare a economiei. Datele disponibile în acest moment nu susțin un astfel de scenariu. În cursul acestui trimestru vor fi publicate date noi, iar apoi perspectivele economice pot fi ajustate, dacă este necesar.
Rep: Care sunt sectoarele economice care s-ar putea contracta în 2024 și cele care ar putea „decola”?
Florian Libocor: În acest an toate sectoarele economiei par a performa pozitiv. În mod probabil, vor fi vizibile încetiniri de ritm în sectorul construcțiilor. Rămâne sub semnul întrebării sectorul agricol. Aici am observat o creștere surprinzătoare în 2023. Odată cu manifestațiile transportatorilor și agricultorilor, vedem însă și faptul că performanța agriculturii din 2023 nu coincide cu performanța agricultorilor, iar asta ridică în mod firesc semne de întrebare.
În ceea ce privește piața muncii, nu rata șomajului este marea provocare, ci unele detalii
Rep: Care este nivelul creșterii economice estimate pentru 2024? Dar cel al ratei șomajului?
Florian Libocor: Așa cum menționam mai sus, menținem deocamdată estimarea de creștere economică de 3,4%, pentru anul 2024, iar rata șomajului o vedem în creștere ușoară, până la 5,8%. În ceea ce privește piața muncii, nu rata șomajului este marea provocare ci unele detalii. Spre exemplu, tendința demografică negativă din ultimii 14 ani (populația a scăzut cu circa 1 milion de persoane), consecință a îmbătrânirii, creșterii naturale negative și migrației (circa 5,8 milioane de persoane).
România are a doua cea mai mare rată de inactivitate a populației cu vârstă de muncă, din Uniunea Europeană (circa 4 milioane persoane, echivalentul a 33,2%).
Cel mai grav este însă, din punctul meu de vedere, faptul că în grupa de vârstă 20-34 de ani avem o pondere de circa 23% a persoanelor care nu au loc de muncă, studii sau formare, una din cele mai mari rate din UE (unde ponderea medie este de 15%).
Percepția este un aspect, nu cel mai obiectiv, dar nici de ignorat. Ceea ce eu cred că are cu adevărat importanță este stabilitatea ca stare de fapt
Rep: Având în vedere disparitățile geografice și dispersia ridicată a performanței diferitelor sectoare din economie, credeți că unele sectoare ar putea resimți o creștere economică firavă ca pe o recesiune?
Florian Libocor: Percepția este un aspect, nu cel mai obiectiv, dar nici de ignorat. Ceea ce eu cred că are cu adevărat importanță este stabilitatea ca stare de fapt și fundament pentru viitor. Când spun asta mă gândesc la evoluția și evaluarea diferenței dintre creșterea economică realizată și creșterea economică potențială.
Spre exemplu, creșterea potențială pentru anul 2023 a fost evaluata la circa 4%. Să asumăm că va rămâne 4% și în 2024.
O creștere sub potențial implică oportunități nefructificate, subinvestire, capacitate neutilizată, dezvoltare nerealizată etc. Sunt doar câteva exemple, dar cu implicații considerabile. Atunci, ar putea spune cineva, să facem un efort să creștem economic mai vârtos.
Riscul politic aferent celor 4 runde de alegeri, este, din punctul meu de vedere cel mai accentuat risc în acest an
Foarte bine, însă, o creștere economică peste potențial poate implica, printre altele, o supraîncălzire a economiei sau daca doriți, inflație și deficit extern, cu precădere dacă motorul creșterii este consumul și nu exportul net sau investițiile. Și am încheiat cu cuvântul cheie: investițiile. Acestea sunt ”semințele” pe care daca le ”sădești” generezi potențial de creștere sănătoasă.
Rep: Care sunt cele mai mari riscuri economice pe care le vedeti pentru România în acest an electoral?
Florian Libocor: Riscul politic aferent celor 4 runde de alegeri, este, din punctul meu de vedere cel mai accentuat risc în acest an.
De aici derivă consecințe politice (act de guvernare dificil), economice (politici inadecvate și implicit dezechilibre), sociale (tensiuni și costuri economice).
Nu subscriu ideilor vehiculate vis a vis de riscul de extindere al războiului din Ucraina în afara Ucrainei, dimpotrivă, cred că 2024 poate fi anul în care se va încheia. Am putea înțelege mai bine ”chimia” acestor conflicte, fără a le minimaliza importanța, dacă am face o incursiune în trecut pentru a observa atât stadiile și ritmurile de dezvoltare, cât și motoarele și piedicile acestora.
Spre exemplu, în 1600 pe când Mihai unea pentru întâia oară Principatele Române, în piața Campo dei Fiori din Roma, Giordano Bruno era ars pe rug pentru că susținea că Universul nu are limite și foarte probabil nici centru nu are. După 318 ani, la 1918, Principatele Romane s-au unit din nou. După 424 de ani, în 2024, încă există oameni care cred că pământul este plat, iar dacă insiști să mergi până la capăt poți să cazi de pe el din neatenție. Nu, nu este o glumă, este tot atât de real precum ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno ”To burn is not to refute! / A arde nu înseamnă a infirma!”
N.Red: Declarațiile domnului Libocor au fost făcute în nume personal, fără a putea fi atribuite instituțiilor cu care domnia sa este asociat.
2
3
