Filmul Spenser Confidential a intrat pe Netflix din 6 martie. În linii mari, e un film polițist cu accente de comedie și un final fericit. Punctul culminant e să afli însă cine trage sforile într-un oraș recunoscut pentru lumea sa interlopă.
Spenser Confidential e o abordare proaspătă asupra genului de filme polițiste care, dacă ai petrecut ca mine multe ore la TV, ți-au marcat într-o formă sau alta copilăria sau adolescența.
Filmul îl are în prim-plan pe Spenser (Mark Wahlberg) ajutat de Henry (Alan Arkin) și Hawk (Winston Duke), niciunul complet util, dar luați împreună se pot dovedi eficienți. Mai e în schemă și Cissy (Iliza Shlesinger), iubita un pic isterică, posesivă și cât de cât antreprenoare a lui Spenser.
Acțiunea începe cu Spenser, fost polițist, care ajunge la închisoare pentru că și-a bătut superiorul, care la rândul său își bătea soția. Și primele minute sunt încheiate de el cu o frază pe care o vei înțelege mai târziu: „Bastardul și-a meritat-o”.
Face cinci ani de închisoare, timp în care învață despre camioane și speră să plece în Arizona drept șofer de tir. Șederea în penitenciar o încheie cu o bătaie, pentru că cineva mai avea să-i transmită un mesaj.
Prima jumătate de oră din film e despre Spenser surprins că lumea n-a stat pe loc cât el a stat la închisoare, dar și că trebuie să îl aibă pe Hawk coleg de cameră. Deloc o situație plăcută, dar una obișnuită pentru amândoi, după cum a explicat Mark Wahlberg pentru Hotnews.
„Au fost amândoi (Spenser și Hawk - n.r.) la închisoare, sunt obișnuiți cu o așa situație. Știu cum e să n-ai prea mult spațiu personal și să împarți o cameră cu cineva pe care nu îl știi.”
Doar că ei ajung să se înțeleagă, într-o formă sau alta, că fostul polițist are nevoie de ajutor. Spre finalul primei jumătăți de oră, Spenser e pe jos în baia unui bar din Boston bătut fiind de foști colegi și încă polițiști. Și totul a pornit de la curiozitatea pe care o are el despre sinuciderea altui polițist. Dat fiind că e vorba și de ceva lume interlopă, polițistul respectiv mai mult a fost „sinucis”.
În Spenser Confidential nu-i nici comedie, nici dramă până la capăt
Când l-am întrebat pe Mark Wahlberg de ce te-ai uita la filmul acesta, a spus că, din punctul lui de vedere, oferă un echilibru între un film de acțiune și unul de comedie.
„Pe scurt, Spenser e un tip care nu poate suporta nedreptatea și încearcă să ia apărarea victimelor. După perioada închisorii vrea doar să-și continue viața, una simplă, dar ajunge în aceleași circumstanțe. De asta cred că e un personaj cu care oamenii pot relaționa și îi pot dori să câștige [lupta cu interlopii]”, a adăugat Wahlberg pentru Hotnews.
În contextul acesta, nu știi niciodată dacă fostul polițist caută, de fapt, să-și continue vechea viață sau dacă simte că ce-a lăsat în urmă înainte de închisoare trebuie finalizat într-o formă sau alta. În orice caz, asta îl duce în lumea interlopă modernă, unde mafioții sunt, în esență, afaceriști care o iau pe scurtă, iar polițiștii bătătoresc drumul.
Îți sună cunoscut demersul? Probabil pentru că îl poți regăsi destul de puternic în România și în Europa de Est. Boston nu-i chiar diferit și, de fapt, niciun oraș care a avut în trecut o lume mafiotă destul de puternică. Doar că, în timp, s-a rafinat către altă formă, ceea ce prezintă, chiar dacă nu pe deplin, și filmul Spenser Confidential.
Dar în acțiunea filmului perioada de cinci ani de închisoare îți poate lăsa senzația că orașul ar fi trebuit să se curețe, cumva natural, cam cum te-ai aștepta tu de la România să devină o țară cu totul mai verticală după o perioadă de trai în afară.
Filmul, într-adevăr, se simte ca un mix între mai multe genuri. Și poate că e mai sănătos așa, cel puțin pentru actuala perioada, când nu mai e totul chiar în alb și negru.
Ce ratează filmul e să ducă însă unele idei până la capăt sau să iasă din câteva clișee cinematografice. Așa că are ceva comedie, dar nu chiar mereu și nu fiecare moment e exploatat la maximum. Are ceva violență, dar cumva toți ceilalți dau în Spenser ca surdu-n clopot și el se alege cu o ușoară jenă la coaste și niște zgârieturi în jurul ochiului. Are și agenți FBI, dar sunt la fel de utili în tot cazul pe cât ar fi și un om fără mâini să olărească.
În fine, are și câteva replici complet ratate. Memorabilă e asta: „[Fac asta] pentru că asta e corect să fac”. Asta e justificarea dată de Spenser văduvei polițistului care se presupune că s-a sinucis. De ce contează atât de mult că există polițiști corupți, că nu-i breaking news?
Ce am găsit eu mai util în Spenser Confidential nu-i cum a încercat regizorul Peter Berg și scenariștii să prezinte viața de după închisoare a unui fost polițist și cum el încă e mânat de simțul dreptății. Asta-i propagandă clasică de cinema nord-american. Ce-i mai frumos în film e că mâna dreaptă a mafiei imobiliare și a jocurilor de noroc din Boston e un polițist, care în trecut părea în regulă.
Acesta e tipul de corupție de care România nu-i străină și care, iată, prosperă. Că asta duce la o dilemă mai mare: dacă oamenii presupus ai legii la care te-ai fi dus cu o problemă te bat într-o parcare ca să nu mai vorbești, la cine te duci mai sus? Cine te protejează de azi pe mâine cât ajungi la niște entități superioare?
Sigur, în Spenser Confidential tot un polițist salvează situația, doar că el e fost polițist și-o face mai mult forțat de împrejurări că simte că nu și-a terminat el o misiune din trecut. Filmul e însă film, adică o producție de divertisment, și la capitolul acesta Netflix livrează un mix numai bun pentru weekend.
Niște momente de râs, oleacă de cafteală, câteva explozii, un tir scump izbit în alte mașini scumpe și-o bătaie de film între polițistul bun și cel rău. Dacă rămâi cu ceva dileme despre situația din orașul sau țara în care locuiești, atunci poate nu mai e doar divertisment.
2
2
