Planta care miroase mai urât decât Clujul are probleme ● Nici arta modernă nu mai e ce a fost odată ● Pikachu a provocat haos la Muzeul Van Gogh ● Science-fiction poate deveni în curând Science ●Revista Science spune lucruri trăznite

Nerd AlertFoto: Hotnews

Planta care miroase mai urât decât Clujul are probleme

Majoritatea plantelor din genul parazitar Rafflesia, care include cea mai mare floare din lume, ar putea fi în risc de dispariție, potrivit unui nou studiu publicat în revista Plants, People Planet și citat de Smithsonian Magazine. Cunoscute și sub denumirea de „flori cadavru” sau alte nume deloc măgulitoare, ele sunt infame datorită mirosului lor ce amintește de carnea în putrefacție.

În prezent doar una dintre cele 42 de specii cunoscute ale Rafflesia, „Rafflesia magnifica”, este catalogată ca fiind în pericol critic de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Însă, folosind aceleași criterii ca ale IUCN, o echipă de cercetători afirmă în studiul antemenționat că numărul celor periclitate este mult mai mare.

Oamenii de știință spun că 25 dintre speciile Rafflesia ar trebui să fie considerate în pericol critic, 15 în pericol și două vulnerabile. Făcând rapid aritmetica, asta înseamnă fiecare specie a genului. Ei estimează de asemenea că cel puțin 67% din habitatele în care se găsesc aceste specii se află în afara unor rezervații naturale protejate, ceea ce le periclitează și mai mult soarta.

„Plantele sunt cruciale pentru existența noastră - aerul pe care îl respirăm, mâncarea cu care ne hrănim și medicamentele pe care le luăm. Însă multe persoane abia le observă. Adevărul este că suntem mai obișnuiți să vedem animalele din jurul nostru. Dar plantele sunt baza pentru habitatele în care prosperă animalele”, afirmă Chris Thorogood, director adjunct al Grădinii Botanice Oxford și coautor al studiului.

În ceea ce privește mirosul din Cluj, pot confirma ca localnic că acesta continuă să fie la fel de pregnant în unele zone ale orașului, chit că mi se pare că inclusiv presa locală s-a plictisit să mai scrie despre subiect. Mirosul de bălegar e atât de puternic încât, cum și lucrez remote, în fiecare dimineață când intru să încep munca în camera pe care o folosesc pe post de birou am senzația că pășesc într-un grajd.

Mi-a trecut prin minte inclusiv să pun niște fân pe jos pentru a deschide un soi de experiență muzeală olfactivă contracost pentru corporatiștii care au nostalgii legate de copilăria la țară sau, dimpotrivă, întrețin fantezii cu mutatul la coada vacii fiindcă n-au avut niciodată bunici în mediul rural să vadă ce înseamnă în mod real asta.

Aș putea încerca să-mi plantez una în ghiveci (FOTO: James Gritz / robertharding / Profimedia Images)

Nici arta modernă nu mai e ce a fost odată

Trecând de la propriile fantezii cu experiențe muzeale ipotetice la o poveste cât se poate de reală, tot de la revista Smithsonian am mai aflat o poveste interesantă săptămâna aceasta, una cu protagoniști din Danemarca. Ce s-a întâmplat: în 2021 Muzeul Kunsten de Artă Modernă i-a dat artistului Jens Haaning aproximativ 70.000 de dolari în coroane daneze pentru a realiza două opere de artă.

Reprezentanții muzeului au avut un lucru foarte clar în minte: voiau ca Haaning să recreeze două dintre operele sale anterioare, numite nu foarte creativ „Un Salariu Mediu Anual din Austria” (2007) și „Un Salariu Mediu Anual din Danemarca”, care au folosit bancnote reale pentru a ilustra vizual, ai ghicit, cu câți bani merg acasă în fiecare an oamenii din cele două țări.

Însă Haaning a avut alte idei, luând banii și trimițând muzeului două pânze goale ca parte a ceea ce el a spus că este o piesă de artă performativă numită „Ia Banii și Fugi”. „Voi merge până într-acolo încât să spun că am luat banii. Cele două rame goale sunt de fapt o reprezentare a conceptului. Deci mai important decât absența banilor este că am luat eu banii”, a explicat acesta.

Lasse Andersson, directorul muzeului, a fost de acord că pânzele goale sunt o operă de artă după ce le-a primit în 2021 și a decis să le expună, chiar dacă a subliniat că ele nu respectă contractul semnat cu Haaning. Artistul a respins însă acuzația, afirmând la momentul respectiv că „am văzut, din punctul meu de vedere artistic, că aș putea crea o piesă mult mai bună pentru ei decât și-ar putea imagina”.

„Am creat o piesă de artă care este poate de 10 sau 100 de ori mai bună decât ceea ce au planificat ei. Care este problema?”, a mai spus el într-un interviu pentru CNN. Problema a fost că, după ce s-a terminat expoziția, Haaning chiar nu a înapoiat banii așa că muzeul l-a dat în judecată, prezentând în instanță contractul prin care el s-a angajat să facă asta.

Haaning spune însă că nu a intenționat niciodată să dea banii înapoi: „Nu este furt. Este o încălcare a contractului iar încălcarea contractului face parte din piesă”. Judecătorii nu au fost convinși, ordonându-i luna aceasta să returneze suma, deși au scăzut 6.000 de dolari ca plată pentru perioada în care „opera” a fost expusă. Artistul are acum la dispoziție 4 săptămâni să atace decizia la apel.

Pikachu a provocat haos la Muzeul Van Gogh

Hai să mai vedem o știre din lumea muzeelor chit că au mai scris și colegii despre, dar chiar nu aveam cum să nu o includ în Nerd Alert, în caz că ai ratat-o: Muzeul Vincent Van Gogh din Amsterdam a încheiat un parteneriat cu Pokémon pentru a încerca să-i atragă pe tineri să afle mai multe despre operele unuia dintre cei mai cunoscuți artiști ai țării, dacă nu, să fim serioși, chiar cel mai cunoscut.

Muzeul a deschis joi mai multe expoziții cu tematică care combină opere ale pictorului cu universul Pokémon, proiectul fiind inclus în celebrările legate de împlinirea a 50 de ani de la înființarea instituției culturale. „Această colaborare va permite următoarei generații să aibă oportunitatea de a cunoaște arta și povestea de viață a lui Vincent Van Gogh într-un mod proaspăt”, a spus directoarea muzeului.

Printre multe altele, vizitatorilor li se oferă și ocazia de a afla mai multe despre influențele artei din Japonia, țara care a dat lumii Pokémon, asupra operei lui Van Gogh, un lucru mai puțin cunoscut publicului larg. Pe hârtie totul sună frumos, doar că încă din prima zi a expoziției speculanții care voiau să obțină obiecte de colecție pe care să le vândă apoi online au format cozi impresionante și a ieșit asta:

Evident, situația s-a datorat faptului că aproape orice lucruri inedite legate de Pokémon se vând adesea cu prețuri uriașe în Statele Unite și Japonia, cele mai mari piețe de colecționari. IGN nota vineri că pe eBay există deja peste 100 de anunțuri de vânzare cu un cartonaș cu Pikachu purtând o pălărie gri din fetru, în stilul unuia dintre autoportretele faimoase ale lui Van Gogh.

În ceea ce privește prețurile, ele variază între 100 și 1.500 de dolari. „Asta mă face atât de trist și arată de ce nu putem avea lucruri frumoase. Am văzut atât de mulți oameni mergând acolo în primele zile doar pentru a obține orice cartonaș sau alte obiecte pentru a le revinde. Nu este ceva acceptabil. Dacă faci asta, să îți fie rușine”, a acuzat Joe Merrick, de la un site axat pe știri legate de Pokémon.

Science-fiction poate deveni în curând Science

Trecând la lucruri ceva mai serioase, faptul că omenirea ar putea ajunge la un moment dat să treacă la o creștere pe „banda de producție” a copiilor nou-născuți sau chiar de la stadiul embrionar a fost imaginat de-a lungul anilor de numeroși autori de science-fiction, ideea fiind preluată și de filme, seriale, jocuri video sau alte forme de divertisment sau artă.

Un pas major în această direcție ar putea avea loc în curând datorită experimentelor cu un uter artificial începute în urmă cu 6 ani la Spitalul Pediatric din Philadelphia (CHOP), cercetătorii de aici cerând acum autorităților de reglementare din Statele Unite să aprobe primele studii clinice pe om cu dispozitivul pe care l-au testat și denumit Extra-uterine Environment for Newborn Development, EXTEND, mai pe scurt.

Echipa de oameni de știință a subliniat însă că tehnologia testată pe oi nu este menită - sau capabilă - să susțină dezvoltarea embrionară de la concepție la naștere. În schimb, cercetătorii speră că simularea unor elemente ale uterului natural va crește rata de supraviețuire și îmbunătăți perspectivele pentru bebelușii născuți extrem de prematur.

La oameni asta înseamnă mai devreme de a 28-a săptămână a sarcinii, când fetusul nu ajunge încă la 70% din dezvoltarea completă până la naștere. O comisie din cadrul Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA a discutat solicitarea celor de la CHOP în cadrul unei întruniri ce a avut loc pe 19-20 septembrie, concluziile sale preliminare urmând să fie analizate de alte grupuri de experți.

Dacă va fi aprobat, EXTEND ar urma să funcționeze prin plasarea bebelușilor născuți prematur în ceea ce cercetătorii de la CHOP numesc „Biobag”, o pungă umplută cu un lichid cu electroliți pentru a imita fluidul amniotic iar chirurgii ar urma să conecteze vasele de sânge din cordonul ombilical cu un sistem care oxigenează sângele în afara corpului micuților, după cum relatează revista Nature.

Revista Science spune lucruri trăznite

„Dacă vă gândiți la 'cowboy' vi l-ați putea imagina pe John Wayne călare mânând turme în Vestul American. Dar primii cowboy au trăit în Mexic și Caraibe și majoritatea lor au fost negri. Aceasta este concluzia unei analize recente a ADN-ului de la oase de vaci din urmă cu 400 de ani care au fost excavate pe insula Hispaniola și la situri din Mexic”, scrie introducerea unui articol publicat de revista Science pe 22 septembrie.

Analiza cu pricina „schimbă întreaga perspectivă a figurii mitice a cowboy-ului, care a fost albită ('whitewashed') în secolul XX”, a declarat pentru revista Science, printre multe altele și Nicolas Delsol, un arheozoolog de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida și autorul principal al studiului care prezintă cercetarea, publicat în Scientific Advances. Mică paranteză: niciodată nu e un semn bun când un cercetător folosește un termen ca „whitewashing”.

În ceea ce privește studiul propriu-zis, acesta e unul cât se poate de tehnic și plicticos despre primele populații de vite din Americi și descendenții lor, fără a folosi măcar o dată cuvântul „cowboy”. Atunci de unde până unde concluziile revoluționare evocate de Delsol și revista Science? ADN-ul unui os analizat pentru studiu a fost identificat ca aparținând unei rase de vită găsită exclusiv în Africa, nu și Europa. Da, e vorba de un singur os.

Dar osul respectiv e unul special, fiind datat ca aparținând unei vaci ce a trăit pe la începutul secolului XVII, la 100 și ceva de ani după ce Columb a dus primele exemplare pe Hispaniola, dar cu un secol înainte de atestarea istorică a primelor importuri de vite africane în Americi. Iar pe la începutul anilor 1600 a cam început și comerțul cu sclavi din Africa, existând înregistrări istorice care sugerează că au fost vizați africani ale triburilor ce creșteau vite.

Oricât de trasă de păr ar putea părea extrapolarea ce pornește de la un eșantion de unu, revista Science trage totuși concluzia că „noul studiu arată că cel puțin o vacă a fost adusă direct din regiune în același timp, sugerând că crescătorii și vitele lor ar fi putut veni într-un fel de pachet”. Sigur, folosind condiționalul îți oferă mereu o portiță să îți scoți cămașa când îți bate cineva obrazul că spui lucruri trăznite. Dar apoi mai e un alt aspect, cel cultural.

Când spui azi „cowboy” toată lumea se gândește la un anumit arhetip legat de Vestul Sălbatic american din a doua jumătate a secolului XIX, imagine formată în mentalul colectiv de peste 100 de ani de literatură, artă și, să spunem lucrurilor pe nume, Hollywood. Cine se gândește la cowboy ca fiind crescătorii de vaci din America de pe la 1600, chit că îl prefațezi cu acel „primii”?

Să fim serioși, totuși (FOTO: The Hollywood Archive / Hollywood Archive / Profimedia)

Sper că ți-a plăcut rubrica Nerd Alert puțin mai altfel de weekendul acesta, fără știrile obișnuite din lumea filmelor, serialelor sau jocurilor video. În caz că ești curios să citești și rubrica de săptămâna trecută, o poți găsi aici: