Generația nouă, care are foarte multe oportunități, foarte multe ocazii de a studia, dar acest progres vine și cu o mare nedreptate: vor trebui să plătească datoriile care s-au făcut pentru o parte din generațiile mai în vârstă. Iar acest lucru trebuie discutat public. Vorbesc aici despre acea echitatea inter-generațională, care e foarte importantă, a explicat vineri rectorul Universității București, Marian Preda, la conferința „Sănătatea familiei și natalitatea”, desfășurat la Academia Română.
La eveniment, unde demografi, antropologi, sociologi, istorici și academicieni au dezbătut problema demografică, riscurile sociale pe care aceasta le presupune și posibile soluții, nu a participat niciun reprezentant al Guvernului sau coaliției de guvernare.
Ce a mai spus rectorul Universității București:
- Când apar riscuri, orice om tinde să prevină materializarea lui. După 30 de ani de tranziție, vedem că la noi nu se acționează în această direcție. Sau nu suficient, oricum.
- Există conceptele de riscuri vechi și riscuri noi . Cele vechi sunt legate de statul buăstării, de o anumită ineficiență, de creșterea mai rapidă a cheltuielilor sociale decât a încasărilor bugetare ș.a.,. Cele noi sunt legate de îmbătrânirea demografică, de rolul tot mai mare al femeilor în viața publică sau de cele legate de sistemul de sănătate publică.
Generația decrețeilor a avut cele mai mari probleme
- Între cele 4 generații anterioare sunt mari diferențe în privința șanselor pe care le-au avut în viață. Mă refer la generația de dinaintea celui de-al doilea război mondial, la cea de după-până la Decret, la cea a decrețeilor și cea de după 1989 (care și ea se epuizează și în curând va apărea o nouă generație).
- Gândiți-vă că generația de dinaintea celui de-al doilea război mondial a mers la școală având profesori foarte buni, formați în perioada interbelică. Generația decrețeilor a avut cele mai mari probleme. Pentru că nu doar că școala era supraglomerată, creșele erau supraaglomerate. .. Dar când aveau 18 ani, a urmat imediat Revoluția și n-au mai avut loc în industrie, care a scăzut drastic. N-au mai avut nici locuințe pentru că Statul n-a mai construit la fel de mult și dintr-o dată s-au văzut nevoiți să emigreze.
- Vine generația nouă, care are foarte multe ocazii de a studia , dar acest progres vine și cu o mare nedreptate: vor trebui să plătească datoriile care s-au făcut pentru o parte din generațiile mai în vârstă. Iar acest lucru trebuie discutat. Vorbesc despre echitatea intergenerațională, care e foarte importantă.
- Capitala are un PIB/capita de 170% din media UE, dar în Nord-Est, la Moldova, care au 40% din aceeași medie. Ceea ce înseamnă că acelea sunt păopulații dependente. Care depind de bugetul de stat sau de cel local, ceea ce are consecințe foarte importante.
- Având o pondere mare a populației dependente (pensionari, șomeri, persoane asistate social sau cu dezabilități) , decidenții locali se adaptează la asta și devin populiști . Asta este o problemă. Și dacă vă uitați la particiuparea la vot veți vedea că e mult mai mare la cei care nu mai sunt activi economic.
- Cine trebuie să schimbe lucrurile? E clar că cei care au privilegii personale nu le vor schimba! Actorii principali preferă privilegii personale: Avem un parlament slab, corupt, dependent de politică. Sindicatele sunt nereprezentative, vasalizate . Justiția– parțial reformată dar dependentă de privilegii gen pensii speciale. Instituții de ordine publică – parțial reformate dar ”calmate cu mici privilegii” (e.g.pensii speciale). Administrația publică – deprofesionalizată. Societate civilă – dezamăgită sau controlată. Iar presa – vasalizată, deprofesionalizată
Vezi aici prezentarea de vineri a Rectorului Universității București, Marian Preda
17
15
