Bucureștiul este un adevărat oraș al contrastelor. Chiar dacă PIB-ul pe cap de locuitor depășește pe cel al unor întregi țări din UE, în Capitală această prosperitate din cifre nu este mereu resimțită și de către cetățeni. Nicăieri nu se vede mai tare acest lucru decât iarna. Bucureștenii care locuiesc în blocurile racordate la sistemul central de termoficare trăiesc în aceleași condiții de frig, indiferent de câți bani produc. Nici măcar nu mai e o glumă faptul că spălatul la lighean, cu apă încălzită pe foc, sau sintagma „mai pune o haină pe tine” sunt realități pe care le trăiesc deja de câțiva ani bucureștenii din blocuri ultracentrale din Capitală, nu săteni uitați prin vreun colț rural al României.
Primăria este mai decisă decât în trecut, sub alte administrații, să rezolve problemele de termoficare. Dar deocamdată vorbele nu țin de cald. Pe lângă faptul că e o operațiune de lungă durată, refacerea țevilor pare a fi un fel de șarpe care își mușcă singur coada. În momentul în care și ultimul kilometru al sistemului va fi renovat, va fi nevoie ca acele conducte care acum sunt în stare bună să fie la rândul lor înlocuite.
În vorbe pe înțelesul tuturor, ce vedem zi de zi deocamdată este că ne suflăm în palme de frig, prin apartamente. Țevile sunt ciuruite la propriu, iar cârpelile zilnice sunt o muncă de meșter Manole: ce se sudează azi, crapă mâine peste câțiva metri de conductă.
Așadar, poate că a sosit timpul pentru o nouă filosofie care să ne bage căldura în case, printr-un sistem centralizat de termoficare. Ce soluții noi și moderne ar fi pentru a eficientiza felul în care e transportat agentul termic în București?
CIITEȘTE CONTINUAREA PE PANORAMA.RO
