Grâul ucrainean și repunerea lui în circuitul agricol global creează vâlvă în presa acestor zile. Ucraina e unul din giganții producției de hrană mondiale, fiindcă furnizează nu mai puțin de 6% din aportul caloric total de pe piețele internaționale. Conform primelor date, inițiativa Bruxelles-ului de a asigura livrarea cerealelor în Uniunea Europeană începe să dea rezultate. Dar ce înseamnă toate acestea, raportat la piața agricolă globală?
Miza cerealelor ucrainene
Conform datelor Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, Ucraina are o cotă de 42% din exporturile de ulei de floarea soarelui, 16% din comerțul total de porumb, 10 la sută din orz și 9% din grâu. Exporturile ei se duc mai ales către țările din Orientul Apropiat și Africa de Nord, ca Libanul, care importă 81% din grâu din Ucraina, urmat de Qatar (64%), Tunisia (49%) și Libia (48%).
Cea mai mare parte din această producție agricolă a rămas în Ucraina din cauza blocadei rusești la porturile ucrainene din Marea Neagră. Vorbim deci de o perturbare serioasă a fluxurilor mondiale de hrană, dar producția Ucrainei e doar o parte a problemei. Rusia este și ea un furnizor masiv de produse alimentare, care livrează cantități similare sau chiar mai mari decât Ucraina și, probabil, își va redirecționa exporturile către alte piețe. La începutul lui aprilie, Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei și unul din principalii acoliți ai lui Putin, lansa pe propriul canal de Telegram amenințarea că țara sa își va redirecționa exporturile agricole către țări „prietenoase”.
Mesajul lui Medvedev vine după vizita la Beijing a lui Vladimir Putin din februarie 2022. Cu puțin înainte de a invada Ucraina, Rusia a obținut ridicarea restricțiilor impuse de China pentru importul de grâu și orz.
Lumea occidentală nu poate controla exporturile de hrană ale Rusiei, dar toate cele de mai sus se adaugă la presiunea resimțită de piețele agricole globale. Deci orice acțiune în sprijinul salvării recoltei Ucrainei e cu atât mai binevenită.
Cine e afectat: țările din Orientul Apropiat și Africa de Nord
Spre deosebire de energie, Europa e auto-sustenabilă în materie de hrană. Un comunicat de presă publicat de Comisia Europeană pe 23 martie afirmă că „disponibilitatea hranei nu e în momentul de față periclitată în Uniunea Europeană”, iar „UE e un exportator de hrană, în termeni neți”.
Datele deja menționate indică în schimb țări care pot fi foarte afectate de perturbarea comerțului agricol, cele din Orientul Apropiat și Africa de Nord. Pe lângă securitatea alimentară propriu-zisă, lipsa cerealelor ucrainene are o semnificație geopolitică, fiindcă multe din țările din zona amintită au regimuri politice oarecum volatile și, pe de altă parte, costul hranei este foarte important în totalul cheltuielilor populației, lucru care poate da naștere unor tulburări.
În consecință, preocuparea Europei pentru comerțul agricol global e una de natură mai degrabă geopolitică decât egoistă. Acesta poate fi motivul principal al pașilor concreți făcuți de UE pentru reducerea perturbațiilor.
Coridoarele Solidarității
Pe 12 mai, Comisia Europeană a lansat o Comunicare ce includea un plan de acțiune detaliat, referitor la redirecționarea exporturilor agricole ale Ucrainei, pe așa-numitele Coridoare ale Solidarității, care urmează să aducă în Uniunea Europeană – cu destinația piețelor finale – produsele stocate în Ucraina din cauza blocadei rusești. Planul de acțiune identifică principalele obstacole, de la ecartamente diferite de cale ferată, la întârzieri la granițe, și propune soluții statelor-membre ale UE.
Dintre coridoarele definite, cel mai convenabil începe la Giurgiulești (punct de frontieră comun între Moldova, Ucraina și România), ajunge la Galați, iar apoi în portul Constanța, cel mai mare de la Marea Neagră. Prima parte, pe uscat, are loc mai ales pe calea ferată, fiindcă trenurile de marfă au o capacitate tipică de aproape 2.000 de tone, față de camioane, care sunt limitate la 25 de tone conform reglementărilor europene. Marfa e preluată pe Dunăre apoi de barjele fluviale, care au în jur de 2.000 de tone (deși pot ajunge până la 4.000), pentru a fi transferată în portul Constanța pe ambarcațiuni maritime, cu capacități de peste 30.000 de tone.
O rută alternativă este transportul terestru până la Galați, cu încărcarea în cargouri maritime acolo, dat fiind faptul că Brațul Sulina are statutul de canal maritim, cu alte cuvinte navele de acest tip pot naviga pe el.
Cerealele ucrainene au început să fie scoase și pe alte trasee, prin alte țări, ca Polonia sau Ungaria. Întregul plan de acțiune are ca obiect stocul de aproximativ 20 de milioane de tone existent în Ucraina la începutul războiului, din recolta anului anterior. Conform datelor Comisiei Europene, Coridoarele Solidarității au reușit scoaterea în Uniunea Europeană a aproximativ 2,5 milioane de tone între 1 și 27 iunie, față de 1,7 milioane în luna mai. Volumul tipic de export de cereale al Ucrainei e de 5 milioane de tone pe lună.
Din același punct de vedere, portul Constanța a descărcat până acum aproximativ 800 de mii de tone de cereale ucrainene, conform informațiilor Comisiei Europene. Gdansk, port de la Marea Baltică conectat cu Ucraina pe un coridor terestru mai lung, a recepționat până în prezent aproximativ 60 de mii de tone.
Ce mai trebuie făcut
Statele membre ale Uniunii Europene pot crește capacitatea infrastructurii sau simplifica latura birocratică a transporturilor. De exemplu, România a făcut demersuri pentru repararea unei linii cu ecartament lat (rusesc), care unește punctul de frontieră Giurgiulești cu portul Galați și elimină necesitatea schimbării roților sau a transferului la graniță.
În plus, din rețeaua feroviară a portului Constanța, au fost eliminate cam o jumătate din vagoanele staționate, lucru care permite prezența mai multor trenuri de marfă în același timp. Alte țări UE au făcut, sau pot face, demersuri asemănătoare. Pentru o creștere suplimentară a capacității, însă, e necesară și implicarea actorilor privați, care operează transportul efectiv. Aici lucrurile devin mai complicate, fiindcă țările democratice nu pot pur și simplu da dispoziții companiilor de acest tip.
Conform unor informații obținute de ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung, Comvex, unul din cei mai importanți operatori privați, a avut o creștere de volum de 35-40% la procesarea cerealelor, de la începutul crizei din Ucraina. Cu toate acestea, Dan Dolghin, director operațiuni cereale, afirmă că operatorul pe care îl reprezintă nu are în planuri creșterea capacității, deoarece transporturile ucrainene își vor relua rutele normale odată ce războiul se va termina și porturile ucrainene se vor deschide. Mai mult, compania intenționează să se concentreze pe grâul românesc, fiindcă în termeni de business cel mai scurt lanț de aprovizionare este întotdeauna preferabil.
Prognoza pe 2022
În timp ce finalul războiului Rusia-Ucraina e incert, capacitatea Coridoarelor Solidarității ar putea crește în viitorul apropiat. Până acum, la inițiativa Bruxelles-ului au răspuns statele din apropierea Ucrainei, dar țările vestice ar putea face pașii necesari pentru transformarea în trasee de marfă reale a celorlalte coridoare trasate de Comisie, care duc până la porturile din Atlantic sau Marea Nordului.
Per total, Uniunea Europeană pare capabilă de a absorbi exportul total al Ucrainei, de 5 milioane de tone pe lună. Cu toate acestea, comerțul agricol mondial nu va reveni la starea dinaintea războiului. Prețurile globale la hrană au crescut în mai 2022 cu 29%, comparativ cu 2021, în timp ce grâul s-a scumpit cu 53%. Asta va crea probleme economice și politice în țările în curs de dezvoltare, dar și o reconfigurare a circuitelor mondiale ale hranei. Și din acest punct de vedere, ne îndreptăm către o lume bipolară.
7
10
