Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a argumentat luni că nu există „niciun verdict oficial al unei autorități competente” în privința acuzațiilor de plagiere a tezei de doctorat la adresa lui Bogdan Licu, pe care l-a propus în funcția de prim-adjunct al procurorului general, astfel încât, „până la proba contrarie”, acesta respectă criteriile de integritate solicitate de președintele Klaus Iohannis pentru numirile la conducerea Parchetelor.
„Invit pe toți să observe că nu există niciun verdict oficial al unei autorități competente în domeniu care să stabilească în speța respectivă dacă dl Licu a plagiat sau nu a plagiat. Sunt acuze și până când instituția oficială a statului român, competentă să-și dea un verdict, a face judecăți înaintea acestui verdict dat de către instituția oficială a statului român, împuternicită cu această competență, ar fi după părerea mea o greșeală”, a spus Predoiu.
Ministrul a fost întrebat de un ziarist dacă această propunere respectă criteriile de integritate invocate de președintele Klaus Iohannis în campania electorală pentru alegerile prezidențiale de anul trecut. Atunci, Iohannis a fost întrebat despre procurorul general interimar Bogdan Licu, suspectat de plagiat în teza sa de doctorat. "Eu nu am de gând să fac rabat de la integritate. Integritate, profesionalism, meritocrație și în acest domeniu", a răspuns șeful statului.
Cătălin Predoiu consideră că propunerile pe care le-a făcut respectă aceste criterii: „Până la proba contrarie, toate propunerile respectă aceste criterii”, a spus acesta.
Ministrul Justiției a invocat, fără a pronunța numele, acuzațiile de plagiat care au existat la adresa fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi.
„De altfel, dacă vă aduceți aminte, în urmă cu câțiva ani de zile, a mai existat o astfel de dezbatere, în legătură tot cu un procuror de rang înalt, tot în legătură cu un presupus plagiat, și atunci au fost critici, și atunci au fost cereri de demisie, procurorul în cauză a refuzat să demisioneze, și bine a făcut, și în final s-a dovedit că nu era vorba de niciun plagiat. La fel am judecat și acum, la fel cum am judecat și atunci, deși nu eram ministru”, a spus Predoiu, înainte de a adăuga: „Cred că ceea ce trebuie luat în considerare în acest moment este ceea ce avem oficial”.
Întrebat ce l-a determinat să-l nominalizeze pe Bogdan Licu, Cătălin Predoiu a invocat redeschiderea dosarului Revoluției, experiența și „travaliul” acestuia la conducerea interimară a Parchetului General.
„Am avut în vedere în primul rând că a avut curajul profesional să relanseze dosarul Revoluției, foarte greu de refuzat un procuror care și-a asumat o astfel de decizie”, a subliniat ministrul.
De notat că Bogdan Licu a încercat chiar el să renunțe la titlul de doctor, după ce a fost acuzat, dar Curtea de Apel București a respins, în septembrie 2019, cererea pe motiv de „tardivitate”. Anunțul a fost făcut atunci de ziarista Emilia Șercan, cea care a formulat de altfel acuzațiile de plagiat.
Bogdan Licu a fost acuzat de plagiat în teza de doctorat susținută la Academia SRI, sub coordonarea lui Gabriel Oprea. El a susținut că nu a plagiat, iar în martie 2016 anunța că renunță la titlul de doctor.
Jurnalista Emilia Șercan a scris în PressOne că Bogdan Licu a dat în judecată Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Academia SRI, în tentativa de a opri procedurile de verificare a tezei sale, dar și Ministerul Educației, pentru a-l obliga să-i retragă titlul de doctor, la care vrea să renunțe benevol. În acest război juridic, Academia SRI a tergiversat procedurile de verificare a acuzațiilor de plagiat timp de trei ani și jumătate.
Intitulată "Corupția - risc major la adresa securității naționale”, teza de doctorat a actualului procuror general interimar al României este plagiată după cărți de specialitate, cursuri universitare, legi sau pagini de internet. Acesta și este motivul pentru care teza de doctorat a lui Bogdan Licu are aparența unei lucrări încropite în pripă, cu porțiuni însăilate fără o foarte mare coerență și consistență, și cu multe greșeli de ortografie. De altfel, în lucrare nu poate fi identificată o ipoteză pe care aceasta o urmărește, o paradigmă în care să fie plasată tematica sau o parte de cercetare care să ofere tezei originalitate și o contribuție concretă la progresul științei. Teza de doctorat a lui Licu are 445 de pagini și o bibliografie anemică în raport cu volumul acesteia: 21 de site-uri de legislație, 83 de cărți, 12 reviste și surse de pe internet. În schimb, lucrarea are 359 de note de subsol, cea mai mare parte a lor fiind identificate ca plagiate odată cu conținutul tezei.
4
3
