Autoritatea pentru Protecția Copilului susține că fetiţa de opt ani care a fost luată cu mascaţii vineri din casa în care a fost crescută de un asistent maternal din Baia de Aramă era reținută ilegal, iar asistentului maternal îi fusese retras atestatul din luna mai. Autoritatea mai spune că asistentul maternal a avut ocazia de a opta cu privire la adopția copilului, procedură deschisă încă din 2013, însă a refuzat. Decizia cu privire la încuviințarea adopției către un cuplu din SUA cu naționalitate română a fost luată de către instanța judecătorească, mai precizează instituția.

fetita luataFoto: Captura video

Fetița de opt ani a fost luată cu mascaţii din casa în care a fost crescută de un asistent maternal din Baia de Aramă, după ce copila a fost înfiată de o familie de români din Statele Unite. Momentul intervenției echipei speciale a fost înregistrat video de familia care a crescut-o și arată modul extrem de discutabil în care autoritățile au procedat, copilul țipând și zbătându-se pentru că nu vrea să plece de lângă asistenta maternală.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), instituție din subordinea Ministerul Muncii, spune că persoana de la care a fost luat astăzi copilul nu mai avea calitatea de asistent maternal, acesteia fiindu-i retras atestatul și implicit încetat contractul de muncă în luna mai.

"Prin urmare, la acest moment copilul era reținut ilegal de o persoană care, din punct de vedere al legislației, nu avea nici un drept asupra copilului. Motiv pentru care familia adoptatoare a depus plângere penală fată de fostul asistent maternal, pentru reținere ilegală a copilului, demers susținut și de către alte instituții”, afirmă ANPDCA.

Instituția mai precizează că adopția pentru fetiță a fost deschisă încă din 2013, iar pe toată perioada de valabilitate a adaptabilității copilului au fost făcute demersuri pentru identificarea în plan intern a unei familii/persoane adoptatoare, însă nu s-a reușit finalizarea unei adopții cu o familie/persoană cu reședința obișnuită în România.

În cadrul procedurii de adopție, au fost selectate 120 de familii atestate din România, dintre acestea o singură persoană a dorit să participe la o primă vizită a fetiței, dar care a refuzat ulterior continuarea demersului.

"Înainte de demararea procedurii de deschidere, DGASPC Mehedinți a informat asistentul maternal asupra faptului că fetița urma să fie declarată adoptabilă însă acesta a declarat în scris că nu dorește adopția copilului. Prin urmare, asistentul maternal a avut ocazia de a opta cu privire la adopția copilului, însă a preferat să opteze pentru refuzul unui astfel de demers, existând dovezi scrise în acest sens. Decizia cu privire la încuviințarea adopției a fost luată de către instanța judecătorească, singura instituție din România care se poate pronunța în acest sens”, mai spune DGASPC.

Ministrul Muncii spune că va cere explicații de la Direcția pentru Protecția Copilului

Ministrul Muncii, Marius Budăi, spune că va cere explicații cu privire la acest caz, iar Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului va face verificări dacă au fost informați cei de la Protecția Copilului Mehedinți și dacă erau de față la momentul preluării.

"Imaginile pe care le-am văzut nu sunt cele pe care aș fi vrut să le văd asupra unui copil. Cei în cauză trebuie să spună ce s-a întâmplat. (...) Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului va face o verificare să vedem dacă au fost informați cei de la Protecția Copilului, dacă erau de față la momentul preluării, să avem toate elementele. Este un caz extrem de emoționant, extrem de solicitant. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat”, a declarat ministrul Muncii, la Antena 3, potrivit Mediafax.

Ce spune Departamentul de Stat despre cazul fetiției

"România este parte la Convenția de Adopție de la Haga. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDC) este autoritatea centrală română. Autoritatea Centrală Română a stabilit cadrul Convenției de Adopție de la Haga privind principiile și standardele recunoscute pe plan internațional pentru a proteja interesele copiilor și pentru a asigura o mai mare securitate, predictibilitate și transparență pentru toate părțile - copii, familiile acestora și familiile adoptive. Instanțele din România colaborează cu Autoritatea Centrală pentru a se asigura că procedurile de adopție internațională sunt transparente, corecte și pe deplin în conformitate cu legea. În conformitate cu INA 222 (f), Departamentul de Stat nu poate comenta cazurile specifice", a transmis Departamentul de Stat prin Ambasada SUA, la solicitarea HotNews.ro.

PROCEDURA ADOPȚIEI INTERNE

Cine poate adopta și cine nu poate adopta un copil

Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite intre ele-soţ şi soţie), cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţin atestatul de familie/persoană aptă să adopte.

Potrivit Codului Civil, nu pot adopta:

• persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta”.
• persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta.
• persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.
• interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

Cine are prioritate la adopţie

• rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
• persoana/familia alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie o perioadă de minim 6 luni;
• persoanele/familiile care au adoptat fraţi ai copilului;

Prin noţiunea de „persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie” se înţelege tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de plasament sau, după caz, alte persoane care au convieţuit/convieţuiesc împreună cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi nemijlocit în ingrijirea şi educarea lui iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament faţă de ei;

PASUL 1

ÎNTOCMIREA DOSARULUI DE ATESTARE CA PERSOANĂ/FAMILIE ADOPTATOARE

Persoanele/familiile cu reşedinţa obişnuită în România care îşi exprimă intenţia de a adopta se pot adresa, pentru obţinerea informaţiilor referitoare la documentaţia necesară, demersurile şi durata procedurilor adopţiei interne, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau organismelor private autorizate conform legii.

Sunt necesare mai multe documente, între care certificat de cazier judiciar, adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor, certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice, minimum două caracterizări de la ultimul loc de muncă pentru fiecare solicitant.

PASUL 2

EVALUAREA PENTRU OBŢINEREA ATESTATULUI

Procesul de evaluare a adoptatorului/familiei adoptatoare cuprinde următoarele etape:

• evaluarea socială, realizată de responsabilul de caz;
• evaluarea psihologică, realizată de psihologul desemnat ca membru al echipei de evaluare;
• pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte, realizată de compartimentul de specialitate sau după caz de organismul privat autorizat

Numărul minim al întâlnirilor necesare pentru evaluarea socială este de 6, iar cel pentru evaluarea psihologică de 4 întâlniri, în funcţie de particularităţile fiecărui caz urmând a se aprecia cu privire la necesitatea realizării unor întâlniri suplimentare.

Ulterior parcurgerii celor 3 etape ale procesului de evaluare, membrii echipei de evaluare întocmesc raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a adopatorului/familiei adoptatoare. Raportul final conţine sinteza informaţiilor psiho-sociale, concluziile echipei de evaluare, profilul copilului pentru care adoptatorul/familia adoptatoare poate îndeplini adecvat rolul de părinte şi recomandarea privind acordarea/neacordarea atestatului.

PASUL 3

ACORDAREA ATESTATULUI DE PERSOANĂ/FAMILIE ADOPTATOARE

Atestatul de persoană/familie adoptatoare se comunică adopatorului/familiei adoptatoare în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobarea acestuia de către directorul direcţiei. Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti cererea de încredinţare în vederea adopţiei, precum şi în situaţia în care persoana/familia atestată are deja încredinţaţi, în vederea adopţiei, unul sau mai mulţi copii.

PASUL 4

PERIOADA DE AŞTEPTARE

Oficiul Român pentru Adopţii şi DGASPC organizează trimestrial întâlniri cu adoptatorii/familiile adoptatoare atestate care nu au fost incluşi/incluse în etapa de potrivire practică.

Consultările au ca temă informarea persoanelor prevăzute la alin. (1) cu privire la prevederile legale care reglementează desfăşurarea potrivirii teoretice şi practice, precum şi clarificarea unor aspecte punctuale legate de realizarea concretă a acestor demersuri. Întâlnirile organizate de către DGASPC se realizează cu participarea angajaţilor din Compartimentul adopţii şi postadopţii şi, după caz, a altor persoane desemnate prin dispoziţie a directorului DGASPC. Direcția poate invita la aceste consultări şi reprezentanţi ai Oficiului Român pentru Adopţii.

PASUL 5

POTRIVIREA DINTRE COPIL ŞI PERSOANA/FAMILIA ADOPTATOARE

Potrivirea teoretică se iniţiază la nivelul Oficiului Român pentru Adopţii şi constă în identificarea şi selectarea adoptatorului/familiei adoptatoare care, din punct de vedere teoretic, corespunde în cea mai mare măsură nevoilor copilului. În procesul de potrivire sunt incluşi copiii pentru care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne şi adoptatorul/familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România care deţine atestat valabil, înregistrat/înregistrată în Registrul Naţional pentru Adopţii.

În vederea iniţierii de către Oficiu a procedurii de potrivire teoretică, direcţia este obligată să transmită acestuia informaţiile cu privire la adoptatorii/familiile adoptatoare atestaţi/atestate, cât şi cu privire la copiii pentru care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne.

După obţinerea atestatului, adoptatorul/familia este informat cu privire la copilul pentru care au fost selectaţi ca fiind cea mai potrivită persoană/familie, nevoile şi caracteristicile lui, prezentându-i-se şi fotografii recente ale copilului.

Dacă adoptatorul/familia adoptatoare acceptă continuarea potrivirii practice, stabilesc împreună cu responsabilul de caz al acestora şi cu cel al copilului, de comun acord, data primei întâlniri cu copilul.

Prima întâlnire are loc în mediul de viaţă al copilului, fără a i se aduce la cunoştinţă scopul acesteia. Copilul este asistat în mod obligatoriu de persoana sa de referinţă. În maxim 3 zile de la data primei întâlniri cu copilul, adoptatorul/familia adoptatoare îşi exprimă în scris opinia cu privire la continuarea procedurii de potrivire practică.

În situaţia în care se decide continuarea procedurii de potrivire practică, se stabileste de comun acord cu adoptatorii programul şi modul de desfăşurare a următoarelor întâlniri, precum şi participanţii la întâlniri. Psihologul participă la cel puţin una dintre întâlnirile stabilite.

Întâlnirile au drept scop realizarea treptată a acomodării cu adoptatorul/familia adoptatoare si pot fi realizate atât în mediul de viaţă al copilului, cât şi în afara acestuia. Numărul întâlnirilor necesare pentru constatarea compatibilităţii dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare se stabileşte de către cei doi responsabili de caz, în funcţie de particularităţile şi evoluţia cazului. Numărul minim al întâlnirilor este de 4. La finalul potrivirii practice, responsabilul de caz al copilului şi cel al adoptatorului/familiei adoptatoare întocmesc raportul de potrivire.

PASUL 6

ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU SESIZAREA INSTANŢEI

Dacă se constată acomodarea copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare, direcţia de la domiciliul copilului, prin intermediul compartimentului de specialitate, sesizează instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.

PASUL 7

ÎNCREDINŢAREA ÎN VEDEREA ADOPŢIEI

Procedura nu este necesară în cazurile: adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, adopţiei de către concubin, adopţiei persoanei majore şi nici în cazul adopţiei copilului de către tutore ori de către persoana la care a fost plasat, dacă a trecut o perioadă de cel puţin 2 ani de la instituirea tutelei/plasamentului).

Încredințarea copilului este o etapă premergătoare încuviinţării adopţiei, durează minim 90 de zile, în care copilul se află la domiciliul adoptatorilor în îngrijirea acestora, iar reprezentanţii direcţiei efectuează vizite bilunare pentru a urmări evoluţia copilului încredinţat în vederea adopţiei şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator/familia adoptatoare. Prima vizită în acest scop are loc în prima săptămână de la mutarea efectivă a copilului la adoptator/familia adoptatoare.

Specialiştii direcţiei sunt obligaţi să ofere sprijin adoptatorilor/familiilor adoptatoare, în vederea facilitării integrării copilului în noul mediu de viaţă. Suportul acordat adoptatorului/familiei adoptatoare poate consta în informarea şi consilierea acestora şi, după caz, a copilului, organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale, organizarea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi.

Executarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de încredinţare în vederea adopţiei se face în baza unui certificat de grefă.

Termenul pentru care s-a dispus încredinţarea se calculează de la data mutării efective a copilului la domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare. Mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare se evidenţiază într-un document întocmit în dublu exemplar şi semnat de către reprezentantul direcţiei şi de către adoptator/familia adoptatoare, datat şi înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat.

PASUL 8

ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU SESIZAREA INSTANŢEI

La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final, în care se evidenţiază modul în care copilul s-a adaptat noului mediu de viaţă şi daca evoluţia a fost favorabilă sesizeaza instanţa judecătorească pentru încuviințarea adopției.

Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale până cel mai tarziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.

PASUL 9

În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părintii fireşti despre aceasta şi autorităţile competente vor întocmi la solicitarea familiei noul certificat de naştere al copilului.

PASUL 10

MONITORIZAREA

Monitorizarea post-adopție durează o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.

Monitorizarea post-adopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori, în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.

În cazul adopţiei interne, monitorizarea post-adopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale, pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.

În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare, împreună cu copilul adoptat, îşi stabilesc domiciliul/reşedinţa în altă ţară, direcţia de la domiciliul acestora realizează continuarea monitorizării postadopţie cu sprijinul Oficiului Român pentru Adopţii. În aceste cazuri, la solicitarea direcţiei, Oficiul Român pentru Adopţii facilitează obţinerea rapoartelor trimestriale prin contactarea serviciilor sociale competente publice sau private din statul în care adoptatorul/familia adoptatoare şi-a stabilit domiciliul/reşedinţa.

PROCEDURA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE

Această procedută vizează adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare(cetăţeni români cu reşedinţa stabilită în altă ţară) şi copilul ce urmează să fie adoptat (cetăţean român cu reşedinţa în România) au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar în urma încuviinţării adopţiei copilulul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului.

CINE POATE ADOPTA INTERNAŢIONAL UNUL SAU MAI MULŢI COPII DIN ROMÂNIA

Potrivit legii, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai în următoarele situaţii:

• adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
• adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
• adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.

Nu sunt prevăzute niciun fel de taxe pentru a urma procedura de adopţie internaţională şi nici pentru cea internă.

VÂRSTA COPIILOR CE POT FI ADOPTAŢI INTERNAŢIONAL

Pentru respectarea principiului subsidiarităţii adopţiei internaţionale în raport cu cea internă, în demersurile de adopţie au prioritate persoanele/familiile cu reşedinţă obişnuită în România, motiv pentru care vârsta copiilor care vor fi eligibili pentru adopţia internaţională va fi de cel puţin 3 ani.

CONDIŢIE DE FOND IMPUSĂ DE LEGEA DIN ROMÂNIA

Înainte de încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţa judecătorească, adoptatorul/adoptatorii au obligaţia de a se deplasa şi de a locui efectiv pe teritoriul României pentru o perioadă de minim 30 de zile, în scopul relaţionării cu copilul pe care urmează să îl adopte.

Relaţionarea copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare se realizează în sectorul/judetul de domiciliu al copilului, prin vizite şi întalniri atât la locuinţa copilului, în spaţii de joacă şi recreere precum şi în alte locaţii stabilite de responsabilul de caz, care să permită acomodarea şi interacţiunea dintre aceştia.

Numărul întâlnirilor dintre copil şi adoptatori este de minimum 8, dintre care cel putin 4 se vor desfăşura în prezenţa responsabilului de caz şi/sau psihologului.

La cererea de adopţie internaţională se anexează mai multe documente, între care: raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator conţinând rezultatul evaluării psihiatrice şi, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se asociază la cererea de adopţie; raport care conţine informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România; documentul eliberat de autoritatea straină competentă care atestă că persoana/familia este aptă să adopte; documentul eliberat de autoritatea straină competentă din statul primitor care garantează că adoptatul poate intra şi locui permanent în statul primitor; documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă existenţa serviciilor postadopţie; documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată din care să rezulte că se va asigura monitorizarea evoluţiei copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi parinţii săi adoptivi, pentru o perioadă de minim 2 ani de la incuviinţarea adopţiei prin transmiterea de rapoarte trimestriale; documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care atestă că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului, respectiv, recunoaşterea adoptţiei cu efecte depline în statul primitor; documentul eliberat de autoritatea straină competentă sau organizaţia straină acreditată care să evidenţieze că adoptatorii au beneficiat, în statul primitor, de consiliere necesară în vederea adopţiei.

CUM SE DEMAREAZĂ PROCEDURA DE ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ

Persoana/familia (care îndeplineşte condiţiile impuse de legea română-art.45 Legea nr.233/2012 şi, în cazul celor din Italia şi SUA, condiţiile impuse de legislaţia acestor state) cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat străin, semnatar al Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale urmează să se adreseze la autoritatea centrală cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale din statul în care are reşedinţa obişnuită, pentru a obţine informaţii vizând derularea în concret a procedurii de adopţie internaţională şi apoi la serviciile sociale străine competente pentru realizarea demersurilor de evaluare în scopul obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte.

Lista autorităţilor centrale cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net). În cazul celor cu reşedinţa obişnuită în SUA la o organizaţie acreditată (lista organizaţiilor acreditate poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net).

CUM SE SELECTEAZĂ ŞI CUM SE REALIZEAZĂ POTRIVIREA CU PERSOANA/ FAMILIA ADOPTATOARE

Procesul de selecţie are loc în urma analizei documentaţiei persoanei/familiei adoptatoare în raport cu nevoile copiilor eligibili pentru adopţia internaţională.

În cadrul acestui proces de selecţie, Oficiul Român pentru Adoptii transmite autorităţii centrale un raport cuprinzând informaţii asupra copilului, în care să fie evidenţiat istoricul personal şi medical, nivelul de dezvoltare a acestuia, particularităţile şi, după caz, nevoile speciale precum şi potenţialul de recuperare al copilului însoţit de traducerea autorizată într-o limbă de circulaţie internaţională. Raportul se transmite însoţit de informaţii referitoare la statutul de copil adoptabil precum şi de fotografii recente ale acestuia.

Odată cu transmiterea raportului, autoritatea centrală este notificată cu privire la adoptatorul/familia adoptatoare selectată. Totodată, este solicitat acordul adoptatorului/familiei adoptatoare referitor la selecţia realizată, precum şi acordul autorităţii centrale pentru continuarea procedurii de adopţie. Apoi, autoritatea centrală străină îl contacteaza pe adoptator, îi prezintă raportul și fotografiile și îi solicită acordul referitor la selecţia realizată și îl comunică Direcției pentru protecția copilului. Dacă este dat acest acord, urmează deplasarea în România pentru a locui 30 de zile, perioadă în care adoptatorul /familia adoptatoare relaționează cu copilul. La încheierea acestei perioade, dacă evoluția relațiilor dintre ei este favorabilă, se sesizează instanța judecatorească română, pentru încuviințarea adopției.

ÎNCUVIINŢAREA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE

Adopţia se finalizează în România, instanţa judecatorească română încuviinţează adopţia, apoi se emite un nou certificat de naştere pentru copil (în care adoptatorii vor fi trecuţi la rubrica “părinţi” ai copilul); apoi se emite paşaport pentru copil. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, părintele adoptator/familia adoptatoare trebuie să solicite instituţiei noastre

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE CU CONVENŢIA DE LA HAGA - document în baza căruia adopţia e recunoscută automat în toate statele semnatare ale Conventiei de la Haga.

Ulterior se obţine paşaport pentru copil.

MONITORIZAREA POST-ADOPŢIE

În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau părinţii săi adoptivi, cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor. În scopul îndeplinirii obligaţiei, Oficiul trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.

În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta Oficiului.

PRIORITATE ÎN ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ

• rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în România au prioritate în raport cu rudele din străinătate.
• rudele până la gradul al patrulea (inclusiv) cu copilul, care au reşedinţa obişnuită în străinătate, au prioritate în raport cu alţi adoptatori/familii adoptatoare.