Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a stabilit ca organele judiciare si cele cu atributii in domeniul sigurantei nationale nu mai au acces si nu mai pot utiliza datele obtinute si stocate in baza Legii "Big Brother", pana la adoptarea de catre Parlament a unui nou act normativ privind retinerea datelor, scrie Agerpres.

CCR a publicat miercuri motivarea deciziei din 8 iulie prin care a fost declarata neconstitutionala Legea 82/2012 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, precum si pentru modificarea si completarea Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice.

Curtea precizeaza ca, avand in vedere si Hotararea din 8 aprilie 2014 a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, odata cu publicarea in Monitorul Oficial a prezentei decizii, devine lipsita de temei juridic, atat din punct de vedere al dreptului european, cat si al celui national, activitatea de retinere si folosire a datelor generate sau prelucrate in legatura cu furnizarea serviciilor de comunicatii electronice accesibile publicului sau de retelele de comunicatii publice.

"Concret, aceasta inseamna ca de la publicarea deciziei CCR furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului nu mai au nici obligatia, dar nici posibilitatea legala de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor si de a le pune la dispozitia organelor judiciare si ale celor cu atributii in domeniul sigurantei nationale. Prin exceptie, pot fi retinute de catre acesti furnizori doar datele necesare pentru facturare sau plati pentru interconectare ori alte date prelucrate in scopuri de comercializare doar cu consimtamantul prealabil al persoanei ale carei date sunt prelucrate, asa cum prevede Directiva 2002/58/CE, in vigoare", sustin judecatorii.

Corelativ, retine CCR, pana la adoptarea de catre Parlament a unei noi legi privind retinerea datelor, care sa respecte prevederile si exigentele constitutionale, organele judiciare si organele de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale nu mai au acces la datele care au fost retinute si stocate deja in baza Directivei 2006/24/CE si a Legii 82/2012 in vederea utilizarii lor in cadrul activitatilor definite de art.1 alin.(1) din Legea 82/2012.

"Organele judiciare si cele cu atributii in domeniul sigurantei nationale nu au temei legal si constitutional nici pentru accesarea si utilizarea datelor retinute de catre furnizori pentru facturare, plati pentru interconectare ori in alte scopuri comerciale, pe care sa le foloseasca in cadrul activitatilor de prevenire, de cercetare, de descoperire si de urmarire penala a infractiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane disparute ori pentru punerea in executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei, tocmai datorita caracterului, naturii si scopului diferit al acestora, asa cum este prevazut de Directiva 2002/58/CE. De altfel, chiar Legea 82/2012 stabileste in art.11 ca aceste ultime date retinute sunt exceptate de la prevederile legii, avand un alt regim juridic, fiind supuse prevederilor Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice", se mai spune in document.

In motivare se arata ca Legea 82/2012 reprezinta transpunerea in legislatia nationala a Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 martie 2006, directiva declarata nevalida prin Hotararea din 8 aprilie 2014 a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

De asemenea, in motivare sunt reiterate argumentele retinute de CCR intr-o alta decizie, respectiv din 8 octombrie 2009, prin care s-a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile Legii 298/2008 privind retinerea datelor.

Sursa citata subliniaza ca ingerinta in drepturile fundamentale privind viata intima, familiala si privata, secretul corespondentei si libertatea de exprimare este de o mare amploare si trebuie considerata ca fiind deosebit de grava, iar imprejurarea ca pastrarea datelor si utilizarea lor ulterioara sunt efectuate fara ca utilizatorul sa fie informat este susceptibila sa imprime in constiinta persoanelor vizate sentimentul ca viata lor privata face obiectul unei supravegheri constante.

"Datele avute in vedere conduc la concluzii foarte precise privind viata privata a persoanelor ale caror date au fost pastrate, concluzii ce pot viza obiceiurile din viata cotidiana, locurile de sedere permanenta sau temporara, deplasarile zilnice sau alte deplasari, activitatile desfasurate, relatiile sociale ale acestor persoane si mediile sociale frecventate de ele", se arata in motivare.

Judecatorii atrag atentia ca legea criticata nu cuprinde norme clare si precise cu privire la continutul si aplicarea masurii retinerii si utilizarii, asa incat persoanele ale caror date au fost pastrate sa beneficieze de garantii suficiente care sa asigure o protectie eficienta impotriva abuzurilor si a oricarui acces sau utilizari ilicite.

"Astfel, legea nu prevede criterii obiective care sa limiteze la strictul necesar numarul de persoane care au acces si pot utiliza ulterior datele pastrate, ca accesul autoritatilor nationale la datele stocate nu este conditionat, in toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de catre o instanta sau de o entitate administrativa independenta, care sa limiteze acest acces si utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmarit. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute nu sunt suficiente si adecvate pentru a indeparta teama ca drepturile personale, de natura intima, sunt violate, asa incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila", mai subliniaza CCR.

Pe de alta parte, Curtea mentioneaza ca nici Constitutia si nici jurisprudenta CCR nu interzic stocarea preventiva, fara o ocazie anume a datelor de trafic si de localizare, cu conditia insa ca accesul si utilizarea lor sa fie insotite de garantii si sa respecte principiul proportionalitatii.

Judecatorii sustin ca doar solicitarea adresata de organele de urmarire penala furnizorilor de retele este supusa autorizarii prealabile a judecatorului de drepturi si libertati, in timp ce cele formulate de catre organele de stat cu atributii in domeniul securitatii nationale nu sunt supuse aprobarii instantei, lipsind astfel garantia unei protectii eficiente a datelor pastrate impotriva riscurilor de abuz, precum si impotriva oricarui acces si a oricarei utilizari ilicite a acestor date.

"Aceasta imprejurare este de natura a constitui o ingerinta in drepturile fundamentale la viata intima, familiala si privata si a secretului corespondentei si, prin urmare, contravine dispozitiilor constitutionale care consacra si protejeaza aceste drepturi. (...) Astfel, Legea 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, republicata in MO, Partea I, nr.190 din 18 martie 2014, stabileste, la art.8, organele de stat cu atributii in domeniul securitatii nationale, acestea fiind Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe si Serviciul de Protectie si Paza, iar la art.9, prevede ca Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Interne si Ministerul Justitiei isi organizeaza structuri de informatii cu atributii specifice domeniilor lor de activitate", mai mentioneaza CCR.

Totodata, Curtea constata ca legea nu prevede un mecanism autentic de control astfel incat sa poata fi sesizate cu usurinta cazurile in care furnizorii de servicii incalca dispozitiile legale privitoare la tipul de date retinute, durata in care acestea sunt stocate, distrugerea lor in cazurile prevazute de lege ori organele si institutiile carora li se permite accesul la aceste date.

Decizia este definitiva si general obligatorie, se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Judecatoriei Constanta si Judecatoriei Targoviste si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.