"Sistemul nostru este foarte diferit. Sistemul nostru este gandit de la bun inceput ca un instrument de prevenire a conflictelor de interese. Noi nu suntem interesati atat de averea unei persoane, cat mai degraba ce interese de investitii sau financiare are acea persoana, de pilda proprietarile sau actiunile detinute, sau poate locul de munca al partenerului", explica Don Fox, prim-director adjunct in cadrul Biroului pentru etica guvernamentala din Statele Unite, intr-un interviu pentru HotNews.ro. Office of Government Ethics (OGE) s-a infiintat dupa scandalul Watergate, activitatea agentiei fiind respectata de politicieni. "A te opune public oricarei activitati legate de etica nu este o miscare politica foarte inteleapta", afirma Fox, care s-a aflat pentru doua zile in Romania.

Don FoxFoto: Hotnews

DT: Discutam cu Don Fox, prim director adjunct in cadrul Biroului pentru etica guvernamentala al SUA. Din cate am inteles, va aflati in Romania de doua zile.

DF: Asa este.

DT: V-ati intalnit cu magistrati si reprezentanti ai Agentiei Nationale de Integritate. Care sunt diferentele esentiale pe care le-ati observat intre institutia dumneavoastra si Agentia Nationala de Integritate?

DF: Este o intrebare foarte buna. Trebuie sa pornim de la faptul ca discutam despre doua tipuri de sisteme de guvernare extrem de diferite. Dumneavoastra aveti un sistem parlamentar in care toti demnitarii din intreaga tara fac parte din sistemul de guvernare. Sistemul nostru este foarte diferit. Noi avem un sistem federal, alcatuit dintr-un guvern federal si un numar mare de demnitari reprezentanti ai guvernelor diferitelor state si ai institutiilor locale, care raspund doar in fara autoritatilor locale si statale. In plus, guvernul este alcatuit din trei ramuri separate, dar egale. Institutia mea se ocupa de standardele si reglementarile de etica carora se supun aproximativ trei milioane de angajati ai ramurii executive, inclusiv un milion de membri ai fortelor armate.

DT: Dar din punct de vedere al puterilor, sa spunem asa, ce verificati mai exact? Declaratiile de avere sau ce anume?

DF: Si aceasta este o intrebare buna. In ceea ce priveste declaratiile de avere, sistemul nostru este oarecum diferit de al dumneavoastra. Este o situatie des intalnita in lume -- si colaboram cu mai multe tari din intreaga lume in acest sens -- sa existe declaratii de avere, cu alte cuvinte sa se incerce verificarea sau corelarea averii unei persoane cu salariul acesteia. Sistemul nostru este foarte diferit. Sistemul nostru este gandit de la bun inceput ca un instrument de prevenire a conflictelor de interese. Noi nu suntem interesati atat de averea unei persoane, cat mai degraba ce interese de investitii sau financiare are acea persoana, de pilda proprietarile sau actiunile detinute, sau poate locul de munca al partenerului. Asadar, procentul de persoane sau functionari care trebuie sa depuna astfel de declaratii este mult mai mic decat cel din Romania, iar declaratiile sunt folosite ca instrumente pentru a-i sfatui pe angajatii americani cum sa evite conflictele de interese de la bun inceput.

DT: Asadar, daca inteleg corect, activitatea dumneavoastra se concentreaza asupra evitarii conflictelor de interese, nu asupra descoperirii si sanctionarii lor.

DF: Este absolut corect. De fapt, legea prevede ca scopul biroului nostru este prevenirea conflictelor de interese in cadrul ramurii executive a guvernului.

DT: Care este gradul de transparentizare in SUA: ce informatii sunt cerute in declaratia de avere?

DF: Exista doua tipuri de declaratii financiare: declaratiile financiare publice, care pot fi vazute de catre orice persoana care solicita acest lucru, si declaratiile financiare confidentiale. Declaratiile financiare publice se depun de catre demnitarii numiti pe criterii politice, precum si de catre demnitarii de cariera, ca mine. In acele declaratii dorim sa aflam ce surse de investitii si de venit are persoana respectiva, ce datorii are, ce cadouri a primit, pentru a ne asigura ca sunt respectate regulile referitoare la cadourile care se pot accepta, daca persoana respectiva are vreo functie in afara guvernului si daca are planuri sa ocupe in viitor o functie in afara guvernului.

DT: Ne puteti spune care au fost cele mai importante cazuri la care ati lucrat recent?

DF: E foarte dificil sa discut despre cazuri concrete, pentru ca asa cum va dati seama, este posibil ca unele dintre anchete sa nu se fi incheiat. Pentru ca functionarii de stat sunt bine remunerati si sunt protejati de schimbarile politice - cu alte cuvinte, 99% dintre angajatii guvernului federal nu pot fi concediati doar pentru ca s-a schimbat puterea la Casa Alba – nu suntem atat de preocupati, coruptia nu este o problema de fond in SUA. Exista foarte putine cazuri de punere sub acuzare a unor functionari de stat ai guvernului federal, desi ele exista in situatii usor de imaginat, de pilda in acordarea necorespunzatoare a unor contracte sau scurgerea de informatii. Exista doar cateva astfel de cazuri anual.

DT: Asadar rezultatele anchetelor dumneavoastra pot fi inaintate procurorilor, dar acest lucru nu se intampla in foarte multe cazuri.

DF: Nu se intampla foarte des pur si simplu pentru ca nu exista atat de multe cazuri de incalcari grave ale regulilor. Cele trei milioane de persoane mentionate anterior lucreaza in cadrul a peste 135 de agentii. Persoanele care lucreaza in acele agentii au putere si autoritate depline sa aplice sanctiuni administrative in cazul incalcarilor minore precum cazul in care o persoana a acceptat un cadou cu o valoare putin mai mare decat cea acceptata. Poate ca persoana nu cunostea regulile. In acest caz, acel angajat ar putea primi o sanctiune usoara. Pot exista incalcari mai grave, care nu constituie totusi infractiuni. In astfel de cazuri, vinovatii pot fi concediati.

DT: Sistemul dumneavoastra e foarte diferit de cel romanesc, dar cred ca avem ceva in comun: politicienii nu sunt foarte fericiti ca exista astfel de agentii iar aici, in Romania, incearca permanent sa limiteze atributiile agentiei.

DF: Daca ma intrebati daca ne confruntam cu acelasi tip de presiuni in SUA, as spune ca nu exista astfel de presiuni deschise, desi cred ca functionarii de stat si cetatenii din intreaga lume ezita intr-o oarecare masura cand vine vorba sa-si prezinte public interesele financiare si de alta natura. As adauga ca si in aceasta perioada, cand bugetele se reduc in SUA, Congresul si Administratia Obama ne-au sustinut activitatea si nu ne-au redus fondurile sau capacitatea de a ne face datoria.

DT: Dar ei respecta deciziile agentiei sau va ataca public activitatea?

DF: Agentia noastra si programul de etica, in general, sunt foarte respectate. Poate acesta este rezultatul faptului ca in SUA, a te opune public oricarei activitati legate de etica nu este o miscare politica foarte inteleapta. Cetatenii si alegatorii americani nu ar reactiona prea bine la un asemenea gest.

DT: Mai am o intrebare. Avem un caz in Romania, nu voi da nume, si nu stim daca in SUA, s-ar considera ca exista un conflict de interese. Sa zicem ca domnul X reprezinta in Romania compania aeriana privata A si a devenit manager la compania aeriana de stat B. Ar fi conflict de interese in SUA?

DF: Pornim de la esenta conflictului de interese: oricarui angajat al guvernului federal ii este interzis sa ia vreo masura oficiala care ar putea afecta vreuna dintre entitatile de care sunt legate interesele financiare ale institutiei. Asadar in cazul prezentat de dumneavoastra, persoana respectiva nu si-ar putea indeplini functia pentru care a fost angajata de stat, dat fiind ca ambele functii au legatura cu companii aeriene. Daca ar exista o astfel de situatie in SUA, dat fiind faptul ca scopul nostru este sa prevenim conflictele de interese, probabil i-am spune acelei persoane ca trebuie sa aleaga intre cele doua functii pentru ca sunt incompatibile.

DT: Au existat momente in viata institutiei in care politicienii au incercat sa-i diminueze atributiile? Va intreb fiindca acest lucru s-a intamplat in Romania de mai multe ori.

DF: Nu stiu sa fi existat asemenea momente. De fapt, agentia noastra a luat nastere dupa scandalul Watergate, ca parte a valului de reforme menite sa creasca deschiderea si transparenta guvernului federal al SUA. Poate tocmai datorita acestei mosteniri, politicienii au respectat intotdeauna programul federal de etica si activitatea noastra.