Bucurestiul si asa nu este cel mai curat oras din Europa, dar excrementele animalelor de companie au inceput sa atinga un nivel insuportabil de densitate pe suprafata trotuarelor. De la skateri in tenisi pana la doamne elegante in pantofi cu toc, efectul unui pas "neglijent" este intotdeauna acelasi. Cine ar trebui sa stranga dupa animalele de companie? Cum se pot educa proprietarii sa respecte niste reguli? Exista aceste regului in legislatia romaneasca? Iosif Balan, director adjunct in cadrul Politiei Comunitare sector 1, discuta online cu cititorii HotNews.ro despre posibilitatile de educare a proprietarilor de animale de companie.

Iosif BalanFoto: Arhiva personala

Intalnirea s-a incheiat

Cum fac germanii curat dupa ce isi plimba cateii

Legislatia germana prevede amenzi de pana la 500 de euro pentru mizeria abandonata in spatiile publice.

Detinerea animalelor de companie este reglementata in Germania printr-un set de legi - europene, federale sau locale - generale sau specifice pentru fiecare specie si, cum este cazul cainilor, pentru diverse rase.

Spre deosebire de alte animale de casa, in cazul cainilor, posesorii sunt obligati la plata unui impozit, valoarea acestuia fiind stabilit la nivel comunal.

Taxa perceputa este varsata in bugetul general al serviciilor comunitare, fara a i se atribui de jure o utilitate precisa. Valoarea i se calculeaza in functie de dimensiunile animalului dar si de numarul de caini detinuti. Conform celor mai recent publicate statistici, fiscul german a incasat, in 2008, 247 de milioane de euro din impozitul aplicat posesorilor de caini.

Multe dintre statele Uniunii Europene au renuntat la aceasta taxa: Danemarca a eliminat-o in 1972, Franta in 1978.

Marea Britanie, care a introdus in premiera mondiala impozitul pe caini in 1796, a abandonat impunerea fiscala in 1987. In Olanda, perceperea taxei sta la latitudinea autoritatilor locale, in Luxemburg este obligatorie.

Responsabilitatea pentru curatenia spatiului public - respectiv, pentru inlaturarea mizeriilor lasate in urma de caini - revine in exclusivitate stapanilor, acestia fiind, in caz contrar, pasibili de amenda.

La Berlin, oras in care sunt inregistrati putin peste 105.000 de caini iar "recolta" cotidiana de "treaba mare" este estimata la 55 de tone, reglementarile locale stipuleaza

o sanctiune variind intre 15 si 20 de euro.

La Hamburg (50.000 de caini care genereaza, zilnic, 12 tone de mizerie), in schimb, amenda poate ajunge - ca si la Bonn - la 200 de euro. Pedeapsa maxima merge, la Munchen si Koln, pana la 500 de euro.

In conditiile unor asemenea potentiale incasari, unele municipalitati mai mari isi permit chiar un serviciu de inspectori care sa supravegheze din teren respectarea legii. In numeroase comunitati se aplica, insa, regula primului si ultimului avertisment: autoritatile isi noteaza datele personale ale stapanului, urmand sa il amendeze in caz de recidiva.

Obligativitatea inlaturarii mizeriilor lasate in urma de caini se circumscrie regulilor generale de igiena si securitate publica si de curatenie comunitara.

In catalogul cu sanctiuni publicat pe pagina de internet a administratiei locale din Koln, de exemplu, se precizeaza ca persoanele care scuipa sau arunca guma de mestecat pe strada trebuie sa ia in calcul o amenda de pana la 50 de euro, iar cine isi spala masina in locuri publice este pasibil de sanctiune contraventionala de pana la 100 de euro - atat cat, de altfel, se plateste si pentru cersit agresiv.

Argumentatia care a stat la baza elaborarii normelor in vigoare si a cuantumului amenzilor face referire, intre altele, la riscurile de a aluneca ale pietonilor, la aspectul spatiului public dar si la pericolul ca, in joaca lor, copiii sa se infecteze cu bacterii din fecalele canine.

Legislatia germana - din care stapanii de animale de companie sunt obligati sa cunoasca partea referitoare la animalul pe care il detin - prevede ca proprietarul care isi scoate la plimbare cainele trebuie sa aiba la el si ambalaje pentru a aduna "treaba mare" a patrupedului.

Exista si parcuri in care sunt amplasate cutii cu pungute de plastic, oferite fie de catre autoritati, fie puse la dispozitie de asociatiile crescatorilor de caini. Resturile astfel ambalate pot fi aruncate in cosurile publice de gunoi.