Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2012 este autorul Humanitas Fiction, Mo Yan, care, cu "un halucinant realism, îmbină legendele, istoria şi actualitatea" (motivaţia juriului).

Mo Yan: Sorgul roşuFoto: Humanitas

Cel mai important scriitor chinez contemporan, Mo Yan, debutează în 1981 cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. În 1985 îi apare primul roman, Ridichea străvezie, care se bucură de mare succes. Devine celebru în China prin Sorgul roşu, publicat în 1987 şi apărut în limba română la Humanitas Fiction în 2008, în excepţionala traducere a lui Dinu Luca. Ecranizarea omonimă din 1987, regizată de Zhang Yimou, a fost recompensată cu Ursul de aur la Festivalul de Film de la Berlin în anul 1988.

Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Cântecele usturoiului din Paradis (1988), Treisprezece paşi (1989), Ţara vinului (1993), Tâţe mari şi şolduri late (1995), Meşteru-i din ce în ce mai amuzat (1999), Patruzeci şi una de bombe (2003), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a fost recompensat cu prestigioase premii naţionale şi internaţionale, culminând cu Nobelul pentru Literatură în 2012.

Romanul Obosit de viaţă, obosit de moarte este în curs de apariţie la Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei“, în traducerea lui Dinu Luca şi va fi lansat în luna noiembrie la Târgul Internaţional Gaudeamus 2012, informeaza editura.

Ximen Nao, zis şi Ximen Tărăboi, un ţăran înstărit din China, se vede nu doar deposedat de pământurile lui, ci îşi pierde şi viaţa în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus la cazne, ţipetele lui îl înduioşează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria, Ximen trebuie să parcurgă un lung şir de reîncarnări: mai întâi măgar, apoi vită de povară, câine, maimuţă, şi tot aşa, potrivit învăţăturilor buddhiste, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. În lungii ani ai vieţilor pe care le trăieşte, Ximen este martorul şi cronicarul unei jumătăţi de secol în China rurală, oglindind chipul unei lumi aparte, în care cei mulţi se văd mereu siliţi să se supună şi să se adapteze în faţa legilor dictate de cei puţini, făuritorii unei Istorii cu chip inuman.