Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic
Medievalia.ro

Cine este dealer-ul spinelului de 398.92 ct. de la Trezoreria Kremlinului? Povestea unei celebre geme imperiale in care apare si numele lui Nicolae Milescu Spătarul

de Daniela Dumbrava     Medievalia.ro
Duminică, 27 mai 2012, 21:49 Actualitate | Cultură


Coroana Ecaterinei a II a Rusiei
Foto: youtube.com

A auzit cineva ce este un spinel? Știe cineva cum anume se negociază în secolul al XVII-lea? Cine ne descoperă istoria gemelor din montura coroanelor imperiale? De unde se extrag cei mai prețioși spineli din lume și unde se află aceștia în prezent? Poate fi reperată istoria lor? Pot fi datați? Mai există surse istorice pentru a înțelege valoarea acestora? Cine și cum îi poate evalua? Un diplomat moldovean dealer al celui de-al doilea spinel din lume ca dimensiune? Trebuie să fii super frustrat să constați că poți merge la o licitație, cu o sumă frumușică de bani, dar să nu controlezi deloc situația. Apelezi la un comerciant sau la un consultant de la Christie’s? Dar el ce-ți poate spune despre valoarea unui spinel și pe baza căror tipuri de informații? La ce e bună istoria în cazul achiziționării unei geme precum spinelul?

 

Să încep așadar, cu începutul. Spinelul este o piatră prețioasă din categoria oxizilor, alături de corindon, crisolit, hematit. Este deseori confundat cu rubinul, mai ales spinelul de culoare roșie, în timp ce spinelul albastru este confundat cu safirul. Nu este nici una nici alta, însă numai un ochi de expert le poate distinge. Spinelul poate avea și culoarea galbenă ori roșu spre galben (balāsh spinel), violet și verde, asemănător smaraldului. Există diferențe semnificative între calitatea și robustețea acestui tip de gemă, multe din acestea datorându-se zonei de proveniență. Una dintre cele mai vechi zone de extracție a rubinului și a spinelului este regiunea Badakhshān, practic o zonă de tranzit între Afganistan (zona de nord-est), Turkmenistan, Tajikistan și Extremul-Orient (regiunea autonomă Xinjiang), faimoasă și pentru cantitățile considerabile de lapis lazuli care se extrag de acolo. De asemenea, Badakhshān a fost considerat un important nod comercial pe harta Seidenstraße (ori Seidenstraßen), a ”Drumului(-urilor) Mătăsii”, denumire care derivă de la exploratorul german Ferdinand von Richthofen în 1868. O altă zonă renumită pentru extragerea rubinului și a spinelului este regiunea afgană Jagdalek, așa cum este și Burma în regiunea sud-est asiatică. Burma este pentru istorici însă, o zonă minieră unde referințele par a fi ceva mai numeroase în comparație cu cele afgane. Despre zonele afgane de extragere ale spinelului și rubinului au scris sporadic savanți, călători, exploratori sau comercianți arabi, între cei mai cunoscuți Mohammed Ben Mansur (secolul al XII-lea), al-Biruni (973- circa 1050 AD), Abd al-Malik ibn Muḥammad Thaʻālibī (1240 AD), Ibn Battuta (1325–1354 AD), dar și europeni precum Marco Polo (ca. 1254-1324), Jean-Baptiste Tavernier (1605 –1689), Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), așadar atât în perioada medievală cât și în perioada pre-modernă.

Cine și ce comercializează când pretinde că vinde un spinel? În condiții normale de tranzacționare a produselor de lux pe piața transcontinentală eurasiatică în secolul al XVII-lea [5, 6], orice piatră prețioasă ar trebui să fie intermediată de către un comerciant ori, ceea ce în mod curent s-ar numi la Christie’s ori la Sotheby’s, de către un dealer. Există și intermediari, activitatea de broker nu este o bizarerie pe piața asiatică în această perioadă. Intermedierea gemelor este una dintre cele mai prospere, dar și cele mai riscante în absența unei minime expertize a istoriei și calității acesteia. Mai apoi, simpla posesie a mărfurilor de lux, atât pentru caravane, cât și pentru aventuroși, atrage după sine riscul de a fi jefuit și ucis. Fie că suntem la Tobolsk, Samarkand, Kabul, Balkh sau Lahore, tranzacțiile cu pietre prețioase comportă o atentă monitorizare a zonei de proveniență a acesteia, a manufacturii, a calităților estetice și fizice. Extrem de rar există surse istorice care să pună laolaltă toate aceste detalii, astfel încât să rezulte o istorie completă și neromanțată a lor. Pentru spinel, poate datorită asemănării a acestei geme cu rubinul, smaraldul sau safirul, există detalii încă din secolul al XII-lea, datorită lui Mohammed Ben Mansur, literat din perioada lui Abū l-ʿAbbās Aḥmad, supranumit al-Nāṣir li-dīn Allāh (1158-1225), cel de-al 34 lea calif al Bagdadului, califat între cele mai îndelungate și prospere a dinastiei abbaside. El alcătuiește o primă listă detaliată a pietrelor și metalelor prețioase, listă unde este inclus și spinelul. Această sursă persană medievală, tradusă ulterior în limba germană [1] și engleză [idem 1] pare a fi una dintre primele în perimetrul Asiei Centrale ce va fi specificat varietatea și proveniența. Nu o să mă opresc nici la sursa, nici la taxonimia rudimentară a acestei geme. Voi reține doar proveniența afgană a spinelilor, mai precis zona Badakhshān, iar asta pentru că se leagă de inventarierea lor. Vor fi reținute între cele mai prețioase și de mari dimensiuni. Dintr-un astfel de inventar [2], desigur contemporan nouă, notăm înregistrarea și descrierea spinelilor de culoare roșie, iar asta dintr-un singur motiv: unul dintre cei mai renumiți spineli este cel achiziționat de către savantul, literatul și diplomatul de origine moldoveană, Nicolae Milescu Spătarul, trimsul oficial al Rusiei la curtea administrației imperiale a dinastiei Qing, în timpul călătoriei sale în Extremul Orient. În plus, raportul său oferit parlamentului moscovit la întoarcerea sa, cred că este singura sursă în limba rusă veche care menționează prețul și contextul precis al achiziționării pietrei – ‘lal Badakhshan’ (lal este o vocabulă care vine din persană și este chiar spinelul balāsh) . Cum spuneam, este vorba despre o gemă ce a rămas monturată, pentru mai bine de trei secole, în cam toate coroanele imperiale ale Rusiei, de la 1676 până la depozitarea ei definitivă în trezoreria moscovită de la Kremlin. Revenind însă la inventarierea spinelilor nobili de culoare roșie [idem 2], până la data de 15 mai 2012, ei au fost înregistrați după perioada din care datează:

(i) Rubinul Negru al Prințului [Black Prince’s Ruby], e.g. Edward of Woodstock (1330-1376) cunoscut și sub numele de Prințul Negru. Este un spinel semișlefuit care are 170 carate și este monturat în Coroana Imperială a Statului Marii Britanii, proveniența inițială probabilă minele regiunii Badakhshān, datat dinainte de 1366 AD. [idem 2], cu o istorie a cărei adevărată savoare o descoperă contribuția lui Richard W. Hughes, The Rubies and Spinels of Afghanistan – A brief history, dar și datorită istoriei sale strâns legate de Diamantul Cullian.

(ii) Rubinul Ecaterinei a II-a a Rusiei sau Ecaterina cea Mare (n. 1729, r. 1762-1796) [Catherine the Great’s Ruby], de fapt tot un spinel semișlefuit, cu dimensiuni de 398.72 carate, de culoare roșie închisă, cu formă ovală, monturat în partea superioară a Marii Coroane Imperiale; proveniența probabilă minele regiunii Badakhshān, datat dinainte de 1400 AD; referințele majore le găsim în sursa Milescu [3] și despre care o să revin ulterior, pe larg.

(iii) Rubinul timurid [Timur Ruby (Khiraj-i-alam ”Omagiu oferit lumii”)] este de fapt un spinel semișlefuit de 352.50 carate, pe care sunt incizate numele posesorilor precedenți, leaderi persani din perioada pre-modernă. În prezent, spinelul se află în colecția privată a Reginei Angliei Elisabeta a IIa, de proveniență probabilă tot din regiunea Badakhshān. Cum spuneam mai sus, nici rubinul timurid nu este un rubin, ci un spinel considerat până în 1851 ca fiind de dimensiunile cele mai mari, cântărind 352.59 carate. Succesiv descoperirii spinelului monturat în Coroana Imperială a Rusiei, care are 398.72 carate, devine cel de-al treilea în lume ca mărime. Deși neșlefuit sunt remarcabile similaritățile cu spinelul “Rubinul Negru al Prințului” monturat în Coroana Imperială a Marii Britanii. Acest spinel a fost asimilat deseori cu istoria diamantului Kōh-i Nūr (în persană ”Muntele Luminii”), adică cu cea a unuia dintre cele mai vechi diamante de proveniență indiană (minele Kollur), iar asta pentru că montura era cea a Coroanei Imperiale a shahului Persiei, Nāder Shāh Afshār (b. 1698, r. 1736–1747), întemeiator al dinastiei afsharidă (de origine turcă). Este un spinel pe care sunt incizate, aparte numele shah-ului Nadir, numele a încă patru conducători persani: (1) Jalāl ud-Dīn Muḥammad Akbar (1542-1605), (2) Abu’l-Fath Nur-ud-din Muhammad Jahangir Padshah Ghazi (1569-1627), (3). Shahanshah Al-Sultan al-’Azam wal Khaqan al-Mukarram ori Jahangir (1592-1666), (4) Abul Muzaffar Muhiu ‘d-Din Muhammad Aurangzeb (1658-1707). Spinelul timurid este o sursă primă insolită pentru istorici datorită acestor incizii. Geologul irlandez Valentine Ball (1843-1894), autorul unei monografiei The Diamonds, Coaland Gold of India, publicată la Londra în 1881, este cel care le-a studiat atât cele de pe spinelul din Timur cât și cele de pe spinelul samaritean, făcând publice rezultatele sale în 22 ianuarie 1894, într-una din comunicările sale în calitate de director al Science and Art Museum, Dublin. [8]

(iv) Bijuteria Coastei Bretaniei [Côte de Bretagne Jewel] roșu-portocaliu, 105 carate, tăiat sub forma unui dragon oriental și monturat în decorația Ordinului Lânii de Aur, alături de Diamantul Albastru Francez (Hope Diamond), proveniența este necunoscută și datează circa 1530 AD, referințe Galerie d’ Apollon, Louvre, Paris Patch, 1976. [idem 2]

(v) Spinelul Samaritean [the Samarian Spinel] are dimensiunea de 500 carate, pare să fie spinelul cu cele mai mari dimensiuni din lume, este de culoare roșu închis, semișlefuit, de proveniență necunoscută (cel mai proabil din regiunea afgană Jagdalek). Inițial a fost monturat în Coroana Imperială de Bijuterii a Iranului, fiind confiscat de către shahul Persiei, Nāder Shāh Afshār într-una din incursiunile sale. În prezent se află la Banca Centrală a Iranului, în Teheran, conform surselor [2] fiind mutată de la Muzeul Trezoreriei Naționale a Bijuteriilor iraniene in Teheran. Este notoriu și datorită unui detaliu consemnat în jurnalul farmacistului de la curtea shahului Nāṣiru d-Dīn Shāh Qājār (n. 1831, r. 1848-1896) și pe care shahul însuși i l-ar fi oferit. Este vorba despre o legendă, anume că acest spinel ar fi de origini samaritene, mai precis, ar fi fost acea piatră prețioasă care ar fi sporit adorarea de către poporul lui Moise a Vițelului de Aur [Exod 32]. Pare totuși a fi mai mult un pretext pentru un leader de a-și spori prestigiul, mai curând decât cunoasterea originii unui spinel “aterizat” din vremea lui Moise la curtea persană. [9] Să continuăm, așadar!



Citeste tot articolul si comenteaza pe Medievalia.ro










Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1541 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by