E 30 iulie si, dincolo de isteria ultimei luni, tot in Uniunea Europeana suntem. Nu, nu am pierdut notiunea timpului, vreau doar sa atrag atentia ca, dincolo de drama politica a urmatoarelor doua saptamani, exista viata dupa 29 iulie, atat in Romania, cat si in restul Uniunii Europene. Totodata, mai exista si o imagine a Romaniei de reparat, nu doar de dragul imaginii ci si pentru influenta noastra reala in Club. Indiferent de rezultatul referendumului, Romania are multe de recuperat, la ambele capitole. Diferenta ar fi, in opinia mea, aceea ca: 1. daca Traian Basescu ramane, ceilalti europeni vor avea parte de o imagine palpitanta de “local kombat” pana in 2014 (imagine mai putin palpitanda si mai degraba cardiaca pentru romani); 2. daca Traian Basescu nu ramane, partenerii europeni vor vedea o lupta politica taioasa in toamna (pentru alegerile parlamentare si prezidentiale) si o eventuala calmare dupa (in caz de coincidenta intre noul Presedinte si majoritatea guvernamentala – altfel, blocajul continua).

Radu MagdinFoto: Arhiva personala

Fara a anticipa detaliat rezultatele anului politic aztec, va propun sa facem putina lumina in ceea ce priveste relatia strategica intre Bucuresti si Bruxelles, sperand astfel clarificarea unor pozitionari europene din luna iulie. Va propun sa facem acest lucru in 15 puncte:

• 1. Bruxelles / Uniunea Europeana – “ne spune UE / Bruxellesul” nu prea exista de fapt. Din UE facem parte si noi, apropo. Poate spune ceva o anume institutie a Uniunii Europene, precum Comisia Europeana, Parlamentul sau Consiliul, prin reprezentantii sai. Iar Bruxelles e doar un oras, dincolo de metafora generala; nu vine Manneken Pis, baietelul orasului, sa apostrofeze pe nimeni;
• 2. calitatea de membru – nu se pierde cu una cu doua (odata intrat) si nu se va ajunge la asa ceva. Una e sa fii insa membru deplin si alta sa mai ai restante. Si asa ajungem la…
• 3. disuasiune – sau, mai precis, “ce pot sa ne faca?”. Pai, ceilalti membri, “deplini”, pot hotari ca nu suntem pregatiti pentru a fi pe acelasi palier la o serie de politici pendinte pentru noi. Mai precis: putem avea probleme cu fondurile europene (din cauza gestiunii lor), cu prelungirea monitorizarii in materie de justitie (pentru ca nu ne-am facut “treaba” sau am depasit, presupus, anumite limite democratice), respectiv riscam sa nu fim primiti in zona Schengen (din ratiuni politice cel putin, din moment ce ratiunile tehnice par de partea noastra)
• 4. lobby –  acolo unde dai cu bata in balta, degeaba incerci sa faci lobby. Mai precis, lobby-ul e eficient cand ai temele facute si vrei mai mult de la viata, nu pentru a compensa carente
• 5.  maturitate / experienta – sa presupunem ca ne nastem odata cu constructia europeana / aderarea la Club. Germanii, francezii, italienii, olandezii au, in acest caz ipotetic, peste 50 de ani, i-am putea asemana la limita cu niste batranei experiementati, mai mult sau mai putin simpatici. Grecii sunt pe la 30 si, spaniolii si portughezii mai au cativa ani si schimba si ei prefixul etc. Noi avem, ca si bulgarii, 5 ani frumosi, aproape final de gradinita. Acum, in familie, copiii sunt simpatici si iubiti, dar asta pana ii supara pe parinti / bunici, care au tendinta de a-i apostrofa -si chiar cafti, doamne fereste- daca depasesc limita. Nu de altceva, dar experienta isi spune cuvantul, iar bunicii le-au cam fumat pe toate la viata lor; in consecinta, se prind usor, de multe. Poti sa te superi, poti sa rezisti, poti sa zici ca “vad ei cand ma fac eu mare”, dar sunt mai experimentati ca tine si “te fac”, cel putin pe moment.
• 6. clubbing – cand esti membru la un club ai drepturi si obligatii. Desigur, una e sa mergi la sala, si alta sa faci parte dintr-un Gentlemen -sau Ladies- Club. Drepturile sunt mai mari dar si obligatiile pe masura, si nu merg unele fara de altele. Asa ca, un cuvant despre …
• 7. obligatii – odata ce ti le-ai asumat le duci pana la capat sau iti pierzi credibilitatea in fata colegilor din Club, in cazul de fata al partenerilor europeni. Asta nu inseamna ca nu mai esti independent ci doar ca, in incinta clubului, nu faci anumite lucruri. In afara poti, problema cu UE e ca nu e rentabil sa iesi odata ce ai intrat.
• 8. influenta – desigur, in orice club, influenta e diferita si e data de bani, pozitionare (atat in general cat si in chestiuni concrete de zi cu zi), prietenii, politica de aliante etc. Cand esti printre noii intrati in Club, e interesul tau sa cultivi prietenii, sa te pozitionezi inteligent etc. Daca astepti doar bani de la alti (pana la calitatea de “contributor net” mai avem) si vrei si sa ii pui la punct periodic pe contributori cu puterea ta (inca nerevelata in intregime, dincolo de potential), s-ar putea sa ramai si fara una si fara alta. Apropo de prietenii si aliante, urmatoarele doua puncte.
• 9. prietenii – se fac incet si conteaza, ca in orice proiect, increderea si interesele comune. Increderea se obtine cu bunavointa, discretie si predictibilitate. Interesele mutuale se forjeaza in lupte duse in comun.
• 10. aliante – se fac dincolo de prietenii, pe moment dar si in perspectiva. Insa se pot pierde din start in caz de (perceptie de) impredictibilitate. Daca Costica e baiat bun dar instabil, pot eu oare, Francois, sa contez pe el intr-un moment cheie?
• 11. solidaritate – un cuvant aici despre familiile politice. E normal ca PPE sa tina cu PDL, S&D cu social-democratii, ALDE cu liberalii. Sunt colegi, si, daca nu esti solidar cu fratii de credinta politica, cu cine esti ?! Insa apararea nu tine la nesfarsit si nu e fara consecinte. Se plateste de o maniera sau alta, caci nici familia politica nu poate tine partea la nesfarsit, nimanui nu-i place sa aiba dezbateri in Parlamentul European cu vreunul din partidele sale membre in boxa acuzatilor. In fond, e vorba si de credibilitatea familiei politice. Urmeaza asadar patru chestiuni care tin de credibilitate, din diverse perspective.
• 12. promisiuni – daca vrei sa fii credibil trebuie sa le tii, indiferent de consecinte. Punct.
• 13. imagine – poti fi un stat influent si, discret fiind, sa nu tii la aparente, genul “tacut si puternic”. Dar nu poti pretinde ca esti un stat influent daca imaginea e proasta, fie in media internationale, fie in cancelariile partenerilor, fie in ambele.
• 14. cultura dialogului si interpretarea tacerii –  UE e un club de vorbareti discreti; pare paradoxal, dar nu e. Practic, radem, glumim, dar nu parasim incinta. Schimbam impresii dar nu barfim: partenerii dialogheaza in continuu pentru a-si face cunoscute interesele, a cauta aliati s.a.m.d In acelasi timp, tac sau vorbesc strategic in anumite dosare, in momente cheie. Daca tac, nu inseamna insa ca nu urmaresc subiectul, si e bine sa existe un dialog continuu cu fiecare stat membru, pentru a servi varianta ta inaintea altora. Macar pentru acest motiv.
• 15. subiectivitatea canalelor de informatie si alegerea surselor – dezbaterea cu privire la subiectivitatea media si a surselor acestora e un pic cam sterila. In fond, orice tara traieste sub imperiul tensiunii comunicationale intre mai multe tabere de putere, cu media mai mult sau mai putin favorabile. Asa cum FoxNews e pro-republican si MSNBC de exemplu e pro-democrat -sau sunt percepute ca atare-, asa exista si in Europa ziare de stanga si de dreapta, cu viziunea si audienta lor. La fel si cu alegerea expertilor, liderilor din societatea civila sau oamenilor politici, pentru citare: asta e, oamenii citeaza pe cine considera ei ca e mai competent sau util; sau pe cine cunosc deja, pe cei cu care au intrat deja in contact si le-au placut, pe cei care au un networking mai bun etc. Ca si in cazul surselor, daca unele partide sunt mai “tari” in media nationala sau internationala, bravo lor, politic vorbind. Sorry guys, dar viata e o lupta, inclusiv comunicationala. Castiga cine are o strategie mai buna, restul e tacere.

Daca ar fi sa rezum totul intr-un singur paragraf as spune, dupa 5 ani de Bruxelles, ca: Romania ramane o tara cu mare potential (stiu, suna cunoscut) dar trebuie sa si-l valorifice (odata) concret daca vrea influenta pe masura “la UE”. Suntem membri noi intr-un club matur, cu reguli deja stabilite, club caruia ii place predictibilitatea si nu apreciaza surprizele, mai ales in perioade de criza. Nu ne-a obligat nimeni sa devenim membri, am venit de bunavoie, cu gandul la beneficii. Ei bine, am constatat ca avem si obligatii (temele din perioada de pre-aderare nu se pun). Avem dreptul sa ne revoltam cand suntem luati “pe sus” dar trebuie sa avem si contraargumente valide si puterea de a dialoga rational. Daca informatiile critice sunt gresite, sa aratam de ce, daca sunt corecte sa indreptam ce e de indreptat. Asta e, astea sunt regulile jocului, dincolo de orgolii nationale, prin care au trecut si alte tari. Altfel, parand atat agitati cat si irationali -un cocktail 0027 “shaken not stirred”-, ne pierdem nu numai prietenia unora, ci si posibilii aliati, iar solidaritatea cu noi va fi diminuata tocmai atunci cand vom avea nevoie de ea. Si anume, in luptele financiare si legislative de pe urma carora ar trebui sa profitam la maxim; dincolo de idealisme, daca nu reusim sa atragem fonduri europene cat mai multe, integrarea europeana va deveni o mare dezamagire pentru un popor inca sarac in majoritatea sa.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro