Un camp de maci este un spectacol feeric. Acolo unde au inflorit macii, ai sa vezi autoturisme oprite la marginea drumului: EL ii face EI o fotografie printre papaveraceele rosii.
Se zice ca in acest an o sa avem atata grau, de-o sa mancam numai cozonac. Daca aveam si mac, atunci sa vezi belsug!
Cu atatea parloage insa (chiar "infrumusetate" cu maci), numai de agricultura competitiva nu poate fi vorba. Campurile cu maci reprezinta realitatea dureroasa a agriculturii romanesti. Lanurile de maci explica de ce productia agricola a scazut aproape la jumatate in ultimii doi ani. Intinderile de maci sunt, de fapt, suprafete acoperite de buruieni. Macul, costreiul, palamida s.a.m.d.
vor deveni "agenti de daunare", alaturi de gandacul balos, paduchele de San-Jose, lacustele, plosnita cerealelor sau sfredelitorul porumbului.
La noi, lanurile de maci sunt bune doar pentru fotografii idilice, pentru ca in economia care duduie se incurajeaza importurile masive de cereale (30% din importul total de produse agroalimentare). Pe campul patriei cresc in voie maci, iar noi importam ceapa, usturoi, praz si mere (40.000 de tone in doar trei luni!).
In fiecare judet exista 3-4.000 de hectare de terenuri agricole care raman parloaga. Daca presedintele nostru tot o sa deplanga ca s-a distrus ideea de cooperatie, o sa mai avem parloage cu maci, "curele" de pamant - cum le zice Ion Iliescu. Tot clarvazatorul presedinte spune ca noi nu trebuie sa luam ca model structura de exploatare din UE si ar trebui sa venim cu "ceva in plus".
Pai venim: cu lanurile de maci (daca cumva Iliescu nu s-a gandit la tovarasiile agricole, pe care le considera ca au fost structuri "private"). Altii deplang faptul ca vin strainii si ne cumpara pamantul pe nimic. Parloaga valoreaza putin.
Sa scape de atatia maci si de buruieni taranii au nevoie de investitii. Doar sa existe cineva care sa-i invete cum sa obtina credite. Lanul de maci apare acolo unde taranul lucreaza pamantul cu sapa si plugul tras de cal.
O parloaga (chiar cu maci) poate fi provocata de betegeala unui batran, care n-a mai fost in stare sa lucreze pamantul in primavara sau un agricultor care a fost cocosat de sistemul de finantare a culturilor. Dar zeci, sute de astfel de parloage devin un fenomen la tara, unde traieste aproape 40% din populatie (viitorii agrobusinessmani).
Lanurile de maci reprezinta si emblema unui minister care a devenit cel mai mare datornic fata de producatorii agricoli. Asa-zisa subventionare a agriculturii - milioanele si ingrasamintele la hectar - nu este altceva decat dezvoltarea dependentei fata de stat si actiune demagogica.
Si acum, tineti-va bine, stimati cititori: Romania importa macul pentru cozonac. Si ce sa ne mai miram ca o tara cu 4,3 milioane de hectare cu pasuni importa si furaje. Dar cine alimenteaza si intretine importurile clientelare?
Idilicele lanuri de maci - Glaucium coriniculatum, Glaucium flavum sau Zamosita (macul ciorii) - pot fi considerate o problema grava pentru agricultura Romaniei, chiar imaginea emblematica a dezastrului din agricultura. Spaimele agricole ale romanilor sunt mari si multe. Le-ar putea rezolva "revolutia verde". Cu atatea lanuri de maci, poate unii se gandesc la "revolutia rosie"?
Ei bine, vom revolutiona agricultura cu fermele de melci. Pentru dezvoltarea... durabila.
Economia duduie!
