La conferintele lor de presa este pustiu, declaratiile lor ajung rareori in subsolul paginilor de ziar, numele unora dintre ele trebuie cautate in arhive, iar liderii lor aproape ca si-au pierdut identitatea. Acestea sunt partidele extraparlamentare, orfanii politicii, care, cu fiecare comunicat iesit din fax, implora sa fie luate in seama.

Saptesprezece asemenea formatiuni au reusit sa se reinscrie la tribunal, dupa noile reglementari, dobandind, daca nu statura politica, macar statut legal. Acum, se agita disperate sa se lipeasca unui partid mare ori sa se uneasca intre ele, pentru a avea o sansa la Parlament.

In acest pluton vlaguit, exista trei partide care sunt sau au fost conduse de persoane care, nu cu multa vreme in urma, ocupau primele trei functii in stat.

Actiunea Populara (AP) il are in frunte pe Emil Constantinescu, fost presedinte al Romaniei, Forta Democrata (FD), pe Petre Roman, fost prim-ministru si presedinte al Senatului, si Partidul National Taranesc Crestin si Democrat (PNTCD), pe Victor Ciorbea, fost prim-ministru, silit, in urma cu cateva saptamani, sa se retraga pana si de la sefia taranistilor.

Primele doua nu au implinit nici un an de viata si au fost concepute in betia nostalgica a liderilor lor, care inca mai spera sa guste puterea de altadata, iar al treilea face parte din galeria "istoricelor", ce au cunoscut odata vremuri bune. Pentru toate trei, presedintii lor s-au dovedit a fi embleme funeste.

Constantinescu si Ciorbea au intruchipat mereu modelul antiliderului, pe cand Petre Roman, uzat politic, pare sa nu mai aiba de spus nimic nou. In consecinta, posibilitatea ca Actiunea sau Forta - situate sub un procent la locale - sa treaca pragul de cinci la suta al generalelor este absurda.

Nici impreuna nu ar reusi sa depaseasca fatidicul procent, ceea ce le arunca in categoria partidelor fara potential electoral, complet neatractive pentru celelalte. Ca asa stau lucrurile o demonstreaza si faptul ca la apelul AP, de unificare a extraparlamentarelor cu orientari asemanatoare intr-un pol de centru-dreapta, nu a raspuns decat liderul sindical Bogdan Hossu.

Si nici acesta direct, ci invitand Actiunea sa participe la o dezbatere organizata de obscura sa asociatie crestina. Raspunsul taranistilor a fost insa ferm: nici o alianta, daca nu se retrage Emil Constantinescu, de unde se vede ca Actiunea ar deveni mai populara cu un cimpanzeu la conducere decat cu acesta.

Asa se intampla cu Partidul Noua Generatie (PNG), preluat de Gigi Becali, cel care se crede favoritul lui Dumnezeu, Mihai Viteazul si Vlad Tepes la un loc. Pitorescul personaj vecin cu halucinatia face ca partidul sa fie bine mediatizat. Banii lui au atras analisti cu pretentii pe post de consilieri si fosti parlamentari cu ifose in functii de conducere.

Cu totii aplauda seriosi cand liderul absolut tasneste de pe orbita terestra, jurand ca va face Romania "sa straluceasca mai tare ca soarele de pe cer". Insa, oricati bani si juraminte ar irosi Gigi Becali, potentialul electoral al PNG ramane redus, din simplul motiv ca majoritatea covarsitoare a alegatorilor este formata din oameni normali la cap.

Cat despre aliati, pana si generalul Mircea Chelaru, presedintele PUNR si alt amator de viziuni eroice, ezita sa bata palma cu el. Singurul partid capabil de redresare ramane PNTCD. Dupa demisia lui Ciorbea, destinul sau este in mana lui Gheorghe Ciuhandu, primarul reales al Timisoarei, a carui popularitate a facut din Timis singurul judet taranist.

Insa imaginea primarului - buna si pentru ca nu s-a amestecat cu liderii compromisi de la Bucuresti - nu este de ajuns pentru a ridica partidul. Ciuhandu trebuie sa vina cu o echipa noua, tanara, rationala, care sa o stearga din memoria colectiva pe cea veche, certareata si revansarda.

Sa gaseasca persoane necompromise si cu notorietate, care sa traga in sus listele si sa-i adune selectiv pe crestini-democrati sub umbrela PNTCD. Daca Ciorbea ar fi plecat mai de mult, sansele partidului ar fi crescut, acum insa s-au adunat prea multe de rezolvat, intr-un timp foarte scurt, iar primarul nu va putea face minuni.

Dar, dintr-un partid in paragina, PNTCD va fi un partid in reconstructie, ceea ce i-ar putea ridica usor cota, si singurul apt sa-si intemeieze o familie - nu cu Alianta D.A., care nu doreste reeditarea CDR -, ci cu alti orfani si fara adapost, asemenea lui.