Ii spanzurate, o moara, un restaurant taranesc cu mese si scaune de lemn, imagini deal-vale proiectate pe uriase ecrane de plasma, Madrigal si Gheorghe Zamfir, cu acest concept Romania intentioneaza sa-si promoveze in lume o imagine „relaxata, recreativa“, cu ocazia Expozitiei mondiale „Intelepciunea naturii“ din Japonia.
Fara sa discut valoarea proiectului - Dorin Stefan este un arhitect apreciat -, poate ca s-ar fi gasit idei mai originale care sa reprezinte Romania, dincolo de cliseele ie-moara-deal-vale-madrigal, chiar daca, asa cum ne informeaza MAE, expozitia are caracter nonelitist.
Armonizarea noilor tehnologii cu traditiile nationale si cu natura putea fi formulata probabil mai creativ, mai suprinzator, asa cum spune si sloganul publicitar drag responsabililor turismului romanesc. Bugetul, substantial, dar nu exagerat de mare, este si el impartit dupa criterii discutabile.
Firma japoneza care urmeaza sa amenajeze cei 500 metri patrati alocati Romaniei primeste dintr-un foc 1,5 milioane de dolari, iar o felie urmeaza sa ajunga, pentru asigurarea relatiilor cu publicul, la firma de publicitate de langa inima PSD, condusa de Bogdan Enoiu, unul dintre facatorii de imagine ai partidului de guvernamant in campania de la locale.
Care este rostul participarii la asemenea expozitii? Sa atraga atentia ca Romania nu este doar tara saraciei si a coruptiei, sa captiveze si sa capteze potentiali turisti si investitori. Cu o floare pe un ecran de plasma nu schimbi imaginea negativa, conforma cu realitatea de cele mai multe ori.
Sunt cunoscute dificultatile economice, scandalurile de coruptie, mostenirile comunismului, desi poate ca am merita o privire mai lipsita de prejudecati. Pe care, insa, conceptul propus nu le contrazice flagrant. Dornici de inedit, turistii japonezi au ocolit pana acum Romania, nu pentru ca nu ar fi interesanta, ci pentru ca exigentele lor depasesc mult calitatea serviciilor turistice oferite.
Ei accepta conventia turistica - de exemplu, o plimbare cu un car tras de boi
printr-un sat uitat de civilizatie -, dar nu tolereaza faptul ca nu exista un avion care sa-i apropie de destinatie sau un drum fara gropi spre satul cu pricina. Nici investitorii japonezi nu vor fi impresionati, decat poate in prima instanta, de pavilionul romanesc. Multi stiu deja ca partenerii romani sunt de o neseriozitate proverbiala.
Pentru un japonez, conteaza sa-l suni in secunda in care ai promis ca o faci si mai putin paradigma deal-vale, iar experientele lor cu oamenii de afaceri romani - esentializate in propozitia „romanii promit, dar nu fac“ - sunt de natura sa-i tina departe.
Birocratia romaneasca si coruptia - mica sau mare - ii descurajeaza in continuare pe investitorii japonezi, care nu sunt deloc kamikaze.
Prezenta Romaniei la Expozitia mondiala din Japonia este necesara. Dar poate ca tintele ar fi fost atinse mai bine daca evenimentul ar fi fost dublat de o campanie de imagine coerenta in care sa fie prezentate progresele Romaniei, atatea cate sunt.
Mai eficienta decat orice strategie este, insa, reforma interna, care va face ca relaxarea sa nu fie doar un concept de expozitie, ci atitudinea generala intr-o tara normala.
