Dintre abuzurile savarsite de regimul comunist, confiscarea obiectelor de valoare - de la cele de arta la bijuterii - a fost insotita de una dintre cele mai urate forme de persecutie. Oponentii erau dusi la centrul de reeducare al Securitatii din Pitesti, unde erau torturati pana cand divulgau obiectele "detinute" si locul in care erau ascunse.

Banca Nationala este astazi singura institutie care detine o evidenta exacta. Deci, singura institutie in care mostenitorii celor pagubiti isi pun speranta ca va face dreptate.

Trei zile si trei nopti de tortura la Militie

In Muscel, salba era zestrea cea mai de pret a unei fete. Prin mostenire, o astfel de salba a apartinut Adelei Cernat, fiica generalului Cernat. Mai departe, a fost mostenita de baiatul ei, ofiter de cariera, locotenent in timpul primului razboi mondial si fost prefect de Alba. Din motive politice, acesta a fost ridicat de pe strada, in 1950, si dus la Canal, unde a si murit.

Familia, sotia si cei doi copii, au aflat abia dupa ani de zile. Nevasta a ramas singura la Campulung, fara nici un venit, fiindca pensia de urmas, de 300 lei pe luna, a primit-o abia in '64. Copiii plecasera la studii, in Capitala. Femeia se intretinea vanzand cate un banut din salba mostenita. Asa s-a aflat ca detine aur si a fost turnata.

"In '66", isi aminteste fiul ei, Ioan Nicolau, acum in varsta de 76 de ani, "au luat-o si au dus-o la Militia Economica din Pitesti. Trei zile si trei nopti au batut-o incontinuu. Conditia ca sa nu fie condamnata era sa divulge locul in care era ascunsa salba. Pana la urma a recunoscut tot, saraca". Salba fusese ascunsa in pivnita casei si zidita intr-un perete, pentru zile negre.

A fost topita de comunisti in 1970. "Mama a tinut secreta toata povestea torturii ei pana in ultimele zile ale vietii, de teama sa nu ma indarjeasca, sa ma razbun in vreun fel necugetat, dar a tacut mai ales din cauza ca fusese amenintata ca, daca va povesti cuiva, o vor omori", rememoreaza cel care la vremea aceea avea 23 de ani.

Ioan Nicolau, impreuna cu sora lui, Adela Petrescu, au mostenit salba, cu cei 22 banuti, ce totalizeaza 186 grame aur. In 2002, dupa un prim proces, pretul de achizitie oferit de Trezoreria Bancii Nationale, era de 51.377.139,36 lei. Aceasta suma reprezenta, la acea data, echivalentul valoric al salbei.

Dupa doi ani de proces cu BNR, cei doi au fost obligati sa mai plateasca inca doua milioane de lei, reprezentand completarea la taxa de timbru. Neavand acesti bani, mostenitorii au pierdut procesul.

In 2003, odata cu introducerea legii privind restituirea metalelor pretioase, care ii scutea de platirea taxei de timbru, instanta le-a acordat castig de cauza, urmand sa fie repusi in drepturile firesti. Acum, Ioan Nicolau spune ca e bucuros ca a mai apucat sa vada ca se face in sfarsit dreptate, mai ales din punct de vedere moral.

"Mi se restituie o suma de bani care, desi nu e mare, pentru mine e importanta." El traieste acum dintr-o pensie de 1,5 milioane lei pe luna si isi completeaza veniturile facand lucrari de grafica publicitara.

129 de monede de aur - transformate in 10 kg de fasole

In '65, mama lui Ion Alexandrescu (foto) a fost "ridicata" de Securitate din comuna Stoiceni-Arges si dusa la sediul Militiei din Pitesti. A fost maltratata doua zile si doua nopti. "Ne amenintau ca ne trimit in Siberia", povesteste fiul ei.

"Mostenisem 129 monede si un lant gros de aur, pe care mama le tinea intr-un borcan, povesteste supravietuitorul familiei Alexandrescu, in timp ce rasfoieste dosarul pe care il plimba de ani de zile prin tribunale. Au venit peste noi si ne-au luat totul: bijuterii, obiectele de valoare, casa de bani, doua ceasuri de aur si mobilierul.

Imi amintesc ca in procesul verbal au trecut, in bataie de joc, stocul de alimente: 10 kg fasole si cateva kile de ceapa. Mama a fost obligata sa declare ca s-a autodenuntat. A facut asta fiindca n-a mai indurat tortura. Apoi, am fost trimisi pe drumuri. Ne-au luat, ne-au pus stampile si ne-au spus "sunteti liberi".

Dupa jumatate de secol, Ion Alexandrescu, unicul mostenitor al bunurilor familiei sale, are, in sfarsit, hotarare definitiva data de Curtea de Apel. Monedele nu au mai fost, insa, recuperate niciodata. Pentru ele, statul ii va plati vreo 300 milioane lei.

In locul bijuteriilor pierdute - macar un laptop si o masina

Si istoricul Constantin Balaceanu-Stolnici se bate in instanta tot pentru bijuteriile de familie, adunate in decursul vremurilor. "Toate bijuteriile valoroase ale familiei mele le-am strans intr-un geamantanas al parintilor. Pana intr-o noapte cand au fost suiti intr-un camion si dusi la Pitesti, cu domiciliul obligatoriu. Era in martie '49.

Cateva decenii mai tarziu, a fost gasit procesul-verbal intocmit de Militie in acea noapte. In proces, era indicat si locul in care fusesera depuse bijuteriile: la Banca Nationala". Anul trecut, la cererea mostenitorilor de drept - Constantin Balaceanu-Stolnici impreuna cu nepotii sai - BNR a cautat, a gasit si a confirmat ca mai ramasese doar 10 la suta din tot ceea ce se confiscase.

Restul disparuse fara urme. "Pe mine ma intereseaza in primul rand sa reintram in posesia bijuteriilor ramase, din ratiuni sentimentale", spune istoricul. Nu le-a vazut inca si nu stie exact nici contravaloarea acelora care s-au pierdut. "Dar stiu ca e vorba de cateva miliarde bune de lei.

Eu si nepotii mei am acceptat evaluarile propuse de Banca Nationala, care sunt cu mult sub evaluarile reale, pentru ca altminteri ar fi insemnat un proces care s-ar fi lungit ani de zile, iar eu am deja o varsta". Cu banii pe care spera sa-i primeasca, istoricul spune ca o sa-si cumpere o masina noua si un laptop performant.