Ca in fiecare an la Nasterea Domnului, Parintele Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Teoctist, le adreseaza credinciosilor cuvantul sau de invatatura si credinta crestinilor pe care ii pastoreste in Pastorala de Craciun. Cuvantul Intai Statatorului Romaniei va fi citit in toate bisericile ortodoxe din Mitropolia Munteniei si Dobrogei.

"Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare, Dreptmaritori crestini"

"Nu va temeti! Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: ca in cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). Cu aceste cuvinte de "bucurie mare" ne intampina pe toti marea si sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Daca aceasta vestire a ingerului Domnului a avut atunci darul nu numai sa-i smulga pe blanzii pastori din infricosarea in care i-a invaluit stralucirea slavei ceresti, ci si sa sadeasca in inima lor curata curaj, intelegere si hotarare, ca sa urmeze lumina stelei, sa auda melodiile cetelor ingeresti si sa fie primii care se inchina Pruncului Iisus, cu atat mai mult aceasta "veste de bucurie

mare" trebuie sa ne patrunda si pe noi acum, cand auzim cat de staruitor ne cheama insasi Sfanta noastra Biserica prin cantarile ei inspirate de Duhul Sfant si prin frumusetea batranelor, dar totdeauna tinerelor noastre colinde stramosesti.

Se cuvine sa pretuim acest fapt ca pe o marturie a iubirii lui Dumnezeu fata de noi si fata de omenirea de pretutindeni, iubiti parinti slujitori si frati crestini, caci Dumnezeu ne-a invrednicit sa ne regasim sufleteste in aceasta biserica, asemenea Betleemului, spre a ne bucura si in acest an de revarsarea in suflete a harului si a luminii celei neinserate, prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu

si a salasluirii Lui "intre noi" (Ioan 1, 14). De altfel, nici n-am putea impiedica dorinta de a calatori cu gandul nostru pe aceasta cale spre Betleem, pentru a intra si a ne inchina cu evlavie in acel spatiu smerit al "pesterii" in care a rasarit "Soarele dreptatii".

Sfintii imnografi ai cantarilor sarbatorii au numit pestera "darul lumii si al creatiei", participand astfel la implinirea venirii pe pamant a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta implinire o vestea cu sute de ani inainte Sf.

Prooroc Isaia, cand, inspirat de Duhul Sfant, scria: "Ca Prunc ni S-a nascut, Fiu, si ni S-a dat, a Carui stapanire Si-o poarta pe umar; si numele Lui se cheama: Inger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie" (Isaia 9, 5).

Cuvintele Sfantului Profet Isaia, impreuna cu alte numeroase profetii din Vechiul Testament numite mesianice, au fost trambite ale Duhului Sfant, care au rasunat in lunga perioada biblica vechi-testamentara.

Colindele, melodii ingeresti

Ca o completare si desavarsire a acestora, Sfantul Apostol Pavel avea sa scrie: "Dar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea" (Gal. 4, 4-5).

Ecourile acestor profetii privitoare la infierea noastra prin Intruparea lui Hristos si talcuirea lor de catre Apostolul neamurilor le auzim si le simtim in bogatia si frumusetea invataturilor si a melodiilor ingeresti, ale cantarilor si imnurilor Sarbatorii Nasterii Domnului.

Cu prospetimea lor neschimbata de curgerea vremii, datorata talentului cu care copiii si tinerii ni le aduc in suflete, aceste creatii artistice ne poarta prin tinuturile Tarii Sfinte, legate de Intruparea Domnului, si ne readuc pe plaiurile natale, unde stramosii nostri si-au indestulat evlavia lor si ni le-au lasat ca pe o mostenire nepretuita.

Martirii vad cerurile deschise

"Iata, deci, ca adevarata bucurie, ca dar al Cuvantului Iisus, ramane in veci de veci cu cei ce o dobandesc, avand-o drept pavaza in necazurile si suferintele lor.

Sa ne ducem acum cu gandul la imaginea patimirii Sfantului Arhidiacon Stefan, cel dintai martir pentru Hristos, care, in timp ce era chinuit, vedea cerurile deschise, cu fata stralucind de bucuria pe care o traia si el, ca si nenumaratele cohorte de mucenici de la Sf. Episcop Policarp al Smirnei si toti martirii din primele secole crestine pana la Sf.

Domnitor al Tarii Romanesti Constantin Brancoveanu; acesta, in fata celor ce ii schingiuiau pe el si pe cei patru fii ai sai, cu limpezimea cugetului si bucuria primirii cununiei martirice, il indemna pe cel mai mic dintre fiii sai, Matei, zicand: "Fiule, mai bine mori de o mie de ori decat sa-ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant".

Acesti tineri sfinti ai Bisericii noastre raman pururea pilde prin viata si formatia personalitatii lor si prin bucuria iubirii jertfei parintilor lor.

Hristos ne iubeste chiar daca ne abatem de la invatatura Sa

"Pentru ca marea bucurie a Nasterii Domnului sa ramana in noi si pentru ca lumina adusa de Pruncul Iisus sa ramana in sufletele noastre, sa lumineze si sa calauzeasca viata noastra si a lumii in calea iubirii dintre noi, a pacii si a dreptatii, sa ne curatim simtirile si sa ne infranam egoismul, izvorul tuturor relelor care intuneca lumina vietii.

Sa facem, iubitii mei, ca bucuria Nasterii Domnului sa rodeasca fapte de ajutorare a orfanilor si saracilor, de mangaiere a celor din inchisori si de stingere a urii si conflictelor dintre semenii nostri. In acestea sa traim bucuria noastra si indreptatirea noastra de a fi fiii Celui Prea Inalt, Care nu inceteaza sa ne iubeasca si sa ne rabde, desi ne abatem uneori de la invatatura Sa.

Multumind Bunului Dumnezeu pentru toate cate mi-a daruit pana acum in implinirea voii Lui, sa-L rugam sa nu ne lipseasca de implinirea bucuriei asteptate de toti credinciosii si slujitorii bisericii noastre de acasa si de peste hotare de a vedea in sfarsit inaltata Catedrala Patriarhiei, la altarul careia la fiecare Sfanta Liturghie Se va naste Mantuitorul Hristos pentru mantuirea tuturor fiilor

Bisericii si Tarii noastre."

"Cu nadejdea ca harul lui Dumnezeu ne va ajuta sa-L primim si noi pe Pruncul Iisus in inimile si viata noastra, va adresez de aici, din Resedinta Sfintei noastre Patriarhii, cuvant de iubire, rugaciune si traditionala urare ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anul Nou 2005 si Bobotezei sa le petreceti cu pace si sfinte bucurii, intru multi si fericiti ani, imbratisandu-va pe toti cu

dragoste parinteasca si impartasindu-va arhieresti binecuvantari.

Al vostru parinte duhovnicesc, pururea rugator catre Pruncul Iisus, Dumnezeul nostru, ca sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila.

Teoctist Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si

Dobrogei, Loctiitor al Cezareei si Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

"Iar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si L-a nascut pe Fiul ei Cel Intai-Nascut, si L-a infasat, si L-a culcat in iesle, fiindca pentru ei nu era loc la han. Si in tinutul acela erau pastori care stateau pe camp si-si pazeau turma facand noaptea de straja.

Si iata, ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor si ei s-au infricosat cu frica mare. Si ingerul Domnului le-a zis: «Nu va temeti. Ca iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca in cetatea lui David vi s-a nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat si culcat in iesle».

Si deodata, laolalta cu ingerul s-a vazut multime de oaste cereasca laudandu-l pe Dumnezeu si zicand: «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire»."

(Sfanta Evanghelie dupa Luca 2, 6-14)