Faptul ca oameni precum Ilie Piciorus au ajuns sa detina functii importante in aparatul tehnic al CSM nu mai reprezinta doar o amenintare la integritatea acestei institutii, ci un atentat teribil la sperantele de dreptate si adevar ale romanilor.
Stiti cine este Ilie Piciorus? Este procurorul care, in urma cu douazeci de ani, trimitea instantei de judecata rechizitoriul disidentului Gheorghe Ursu.
„Nu-mi reprosez nimic, deci nici ca l-am trimis in judecata pe Ursu pentru ca avea un dosar-beton din care reiesea clar ca acesta era vinovat de detinere de valuta si operatii interzise cu mijloace de plata straine, fapte care in regimul comunist erau considerate infractiuni de drept comun“, rosteste astazi, fara sa clipeasca, acelasi personaj in fata membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii. Ilie Piciorus traieste si a devenit secretar general adjunct al CSM. Gheorghe Ursu e mort si a devenit oale si ulcele, dupa ce a fost asasinat in puscarie, acum douazeci de ani, de tortionari ai Securitatii. Tot pamint este si Cristian Panait, fostul subaltern al lui Ilie Piciorus, „sinucis“ in conditii misterioase dupa anchetarea celebrului caz Lele.
Cu o logica din categoria celor care sfideaza bunul-simt, Ilie Piciorus si-a bagat picioarele de procuror in parerea pe care o au romanii despre el si activitatea sa, sustinind ca nu credibilitatea in fata opiniei publice i se pare importanta, ci competenta sa profesionala.
De parca domnul Piciorus ar fi un sudor caruia ar trebui sa-i trecem cu vederea faptul ca ne scuipa in cap de pe schele si ne injura de mama, cita vreme face treaba buna, si nu un om al legii, al carui comportament corect in actul de justitie aduce dupa sine si respectul opiniei publice!
Faptul ca oameni precum Ilie Piciorus au ajuns sa detina functii importante in aparatul tehnic al CSM nu mai reprezinta doar o amenintare la integritatea acestei institutii, ci un atentat teribil la sperantele de dreptate si adevar ale romanilor. Pentru ca, in felul strimb in care a fost constituit acest Consiliu, membrii lui nu sint preocupati exclusiv de activitatea in acest for.
Ei indeplinesc, in acelasi timp, si functii executive in Instante sau Parchete. Fortind putin lucrurile, s-ar putea spune ca activitatea la CSM este pentru multi dintre judecatorii si procurorii membri o preocupare „de duminica“.
In aceste conditii, in momentul in care vor avea loc sedintele CSM, ordinea de zi si dezbaterea problemelor vor fi influentate foarte mult de calitatea actului profesional desfasurat de aparatul tehnic. Cu alte cuvinte, Ilie Piciorus si Ion Popa, un apropiat al Rodicai Stanoiu, inscaunat si el pe post de secretar general al CSM, vor face, de fapt, legea in CSM.
Daca ne gindim ca, pe linga personajele amintite mai sus, avem in acest Consiliu si oameni precum Maria Huza sau Alexandru Tuculeanu, tabloul intunecat al Justitiei din Romania anilor viitori incepe sa prinda (iar) contur.
Cu Ilie Piciorus si altii ca el in conducerea tehnica sau in componenta CSM, aceasta institutie nu va ajunge niciodata credibila si, mai ales, imuna la presiuni politice.
Oameni care vin din trecutul intunecat al anilor dictaturii comuniste, purtind pe constiinta o parte din vina trimiterii unor nevinovati in puscarie, nu se pot transforma, peste noapte, in aparatori supremi ai dreptatii si adevarului.
Ei sint santajabili sau aflati in complicitate cu multe dintre fortele intunecate care au transformat Romania ultimilor cincisprezece ani in tara in care dreptatea umbla cu capul spart.
Si, cita vreme se vor cocota in functii, clamind competenta profesionala mai presus de morala, scuipind in fata pe toti cei care indraznesc sa le bata obrazul, promisiunile de dreptate si adevar facute de oamenii politici nu valoreaza nici cit o ceapa degerata. Scriam in urma cu o luna, atunci cind aveau loc alegerile pentru desemnarea membrilor CSM, un editorial intitulat „Colacul de salvare“.
La vremea respectiva, dezgustat de prestatia jalnica a celor doi judecatori BEC, Ghergut si Camenita, notam ca, in urma mascaradei votului din 28 noiembrie, alegerile pentru desemnarea membrilor CSM sint cele mai importante alegeri ale anului 2004 si singurele in stare sa alunge mirosul greu de pasca-camenita aruncat peste democratia romaneasca.
Ei bine, sint nevoit acum sa constat nu numai ca mirosul n-a disparut, dar, mai mult, s-au gasit unii care sa-si bage si piciorusul in ea de democratie.
