Presedintele ii invita pe alegatori sa fie complici la un joc numit „criza guvernamentala“, dupa ce i-a pregatit psihologic pentru momentul anticipatelor. Traian Basescu a fost ales nu pentru ca e usa de biserica sau pentru ca vorbeste din carti ori pentru ca e un bun diplomat, ci pentru ca e atipic.
Conceptul de „presedinte-jucator“ a fost croit special pentru a-l diferentia pe Traian Basescu („Eu sint Traian Basescu, nu altcineva“) de orice alt predecesor sau politician si pentru a-i largi spatiul de manevra. Presedintele-jucator face mutari la limita Constitutiei, pe fata, ceea ce-i da o putere mai mare decit a avut-o Ion Iliescu, manipulator politic in subterane.
El are o comunicare directa cu alegatorii – pe deasupra ziarelor, televiziunilor, liderilor de opinie – pe care i-a anuntat ca se va intoarce spre ei atunci cind va fi nevoie. Spune ca acum este nevoie si cere alegeri anticipate pentru a forma un guvern puternic, sustinut de o majoritate parlamentara stabila.
Pentru ca, fara indeplinirea acestor conditii, programul lui nu poate fi dus la bun sfirsit. Nu e prima data cind Traian Basescu apeleaza la aceasta formula. „Dati-mi un consiliu general“ a dus la cistigarea de catre oameni cvasi-necunoscuti a primariilor din patru sectoare ale Capitalei.
Analistii spun ca acesta este politicianism, o imensa ipocrizie pe care oamenii o vor sanctiona. Oare? Presedintele ii invita pe alegatori sa fie complici la un joc numit „criza guvernamentala“.
Toti stim ca nu este vorba de o problema reala, ci de un artificiu prin care incearca sa cistige mai multa putere pentru atingerea scopurilor sale, care, in noiembrie anul trecut, erau si ale alegatorilor. Traian Basescu a incheiat – in discursurile sale electorale – un contract implicit cu votantii si in numele acestuia solicita anticipatele.
In concluzie, populatia a fost pregatita psihologic pentru acest moment si exista posibilitatea sa intre in joc, chiar daca media si formatorii de opinie vor acuza cacealmaua. Se afirma deja ca alegerile anticipate vor duce la ratarea obiectivului numarul unu al Romaniei, integrarea in 2007, ceea ce e adevarat.
Dar nu mai putin adevarat este ca nici Romania, dar nici Uniunea Europeana nu sint pregatite pentru acest moment. In Parlamentul European se vorbeste, din ce in ce mai tare, despre incapacitatea financiara a UE de a face fata curind unui noul val de extindere, comunitatea fiind apasata de integrarea primului val si de agenda Lisabona.
Eurodeputatul german crestin-democrat Markus Pieper considera, nu mai departe de ieri, ca aderarea Romaniei, Bulgariei, Croatiei si Turciei ameninta sa arunce in aer intregul cadru financiar al Uniunii Europene.
Mai mult, comisia pare sa fie constienta, dupa cum a spus insusi Olli Rehn, ca Romania are nevoie de un guvern puternic si de o majoritate puternica pentru a face fata exigentelor procesului de pre-aderare. Iar argumentul costurilor integrarii, cu atit mai mari cu cit Romania este mai nepregatita, ar putea cintari greu in pregatirea anticipatelor.
La prima vedere, chiar si contextul politico-economic va fi favorabil: PSD este in degringolada, leul se intareste, iar, pina in septembrie, romanii nu vor simti gaurile in buzunare create de noua politica fiscala.
Criza guvernamentala ar putea fi declansata chiar de ideea anticipatelor. Opozitia UDMR si PUR ar putea duce la incapacitatea Executivului de a indeplini actul de guvernare. Exista deci o serie de oportunitati, dar si citiva factori de limitare importanti. Primul este chiar absenta majoritatii parlamentare care sa voteze impotriva Guvernului, in scenariul crizei.
Asa cum am aratat, UDMR si PUR nu au interesul sa mearga in anticipate, infruntind pragul electoral, iar votul PRM, care spera la mai multe voturi, nu este nici de dorit, nici suficient. Pozitia noului PSD condus de Ion Iliescu nu este clara.
Fostul presedinte nu s-a aflat niciodata intr-o confruntare deschisa cu Traian Basescu, pe care nu-l antipatizeaza, sentimentele de respect fiind reciproce, in ciuda adversitatilor politice. Sint ca doi generali de razboi care-si cunosc victoriile si isi recunosc calitatile, dar pe care soarta i-a asezat in tabere opuse.
Liderul PSD si-a incercat acum pentru prima data sabia retorica pe Traian Basescu si nu fata in fata. Lui Ion Iliescu anticipatele i-ar putea cadea bine: ar bate tara-n lung si-n lat, si-ar verifica potentialul charismatic si ar putea scapa din partid si de persoane pe care nu le agreeaza.
Un al doilea factor de limitare este interesul grupurilor mafiote care doresc sa pastreze status-quo-ul, slabiciunea actualei guvernari fiind un atu important. Si, nu in ultimul rind, trebuie luata in considerare si reactia lui Calin Popescu-Tariceanu, un politician pe val care se descopera pe sine ca lider si care intentioneaza sa ramina la putere patru ani.
