Radu Timofte are de ce sa isi frece fericit mainile. Chiar daca va fi pus la pastrare prin vreo ambasada, in Congo, spre exemplu, va imbatrani cu constiinta misiunii indeplinite.
Dupa patru ani in care a livrat cu pipeta dosare alese pe spranceana, in care a triat tot ce era compromitator prin ele, iata ca acum, sub noua guvernare, ii reuseste si ultima stratagema: cea cu arhiva incarcata in camioane si descarcata la CNSAS. Mai mult, se poate mandri ca operatiunea se va desfasura in deplina legalitate, cu acordul CSAT si binecuvantarea presedintelui.
Cei 12 kilometri de arhiva, masurati si rasmasurati cu sublerul directivelor politice, sunt o forma fara fond, buna doar de inchis gura cartitorilor care dupa 15 ani inca mai insista sa afle adevarul despre Securitate.
Radu Timofte stie bine ca ceea ce urmeaza sa livreze incepand cu 10 ale lunii constituie doar ramasitele arhivei. Ca nimeni nu va putea verifica vreodata ce s-a scos si ce s-a pus in acele dosare. Timofte stie prea bine ca predarea-primirea va dura cu lunile, iar verificarea cu ajutorul microfilmelor, cu anii.
Chiar daca dosarele vor fi luate fila cu fila, asa cum sustine acum Gheorghe Onisoru ca se va proceda, cine garanteaza ca filele acelea sunt complete?!
Dar chestiunea celor 12 kilometri este colaterala in raport cu sfertul de arhiva ramas in custodia lui Timofte. Acel rest constituie marele semn de intrebare. Pentru ca este, vezi, doamne, sfertul care se refera la siguranta nationala. Mai exact, la ceea ce nu se poate deconspira, ofiteri si informatori de-a valma.
De unde deducem ca ei sunt inca activi din moment ce pot aduce atingere sigurantei nationale.
Intrebarea de bun-simt care se ridica este cum de ofiterii si informatorii de dinainte de 1989 sunt activi in momentul de fata? In ce structuri activeaza ei si mai ales de ce au fost mentinuti in acele structuri, aceasta in conditiile in care de 15 ani incoace se vorbeste despre "curatenia" care s-ar fi facut? Sfertul de arhiva ramas in depozitul central contine probabil numele acestora si nici
un fel de comisie mixta SRI- CNSAS nu va duce la aflarea lor.
Problema de fond este insa ca presedintele Traian Basescu a fost convins sa ia o masura pe trei sferturi, aceasta dupa ce recent a declarat ca deconspirarea trebuie sa fie totala, indiferent de pierderile colaterale. Se vede treaba ca Radu Timofte are multa putere de persuasiune. Sau ca detine informatii din care reiese ca pierderile sunt directe, si nu colaterale.
Aici s-ar putea afla si explicatia pentru mentinerea sa in functie.
A lui Timofte si a altora care au slujit cu abnegatie guvernul Nastase. Cele mai bune exemple ar fi Ilie Botos si Gheorghe Muscalu. Specializati in punerea la dospit a dosarelor cu probleme, cei doi sunt folositi acum pentru dezgroparea acelorasi dosare. Evident, depun un zel similar.
Botos si Muscalu, aceiasi care in noiembrie il scoteau basma curata pe Teodor Gaureanu, directorul Rafo, "din lipsa de probe", semneaza acum inceperea urmaririi penale. Daca maine s-ar schimba guvernul si ar primi dispozitie sa gaseasca o formula de reingropare a dosarului Rafo, ar face-o fara cea mai mica ezitare. Greu de crezut ca reforma justitiei se poate face cu asemenea cameleoni.
Dar si mai greu de crezut este ca cineva acolo sus pare sa nu inteleaga asta. Asa cum s-a dovedit si in guvernarea CDR, termenele de gratie se intorc rapid impotriva celor care le acorda.
