Ieri, Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta (SLC) si-a lansat raportul vanat de presa imediat dupa ce a fost anuntat prin Mediafax: "Constructia de lacasuri de cult in Romania dupa 1989 si impactul sau asupra libertatii de constiinta si secularitatii statului".
Amintesc ca SCL este autoarea campaniei "Salvati Parcul Carol, salvati statul de drept!", factor important in stoparea aberantului proiect de amplasare a Catedralei Mantuirii Neamului in parc. SCL are deci un capital de imagine, confirmat si prin dubla sa nominalizare in cadrul Galei societatii civile.
Experimentata pe terenul mobilizarii civice, asociatia si-a facut intrarea, iata, pe terenul elaborarilor de tip think-tank. Studiul este rezultatul unei cercetari desfasurate in cinci resedinte de judet si, acolo unde a fost posibil, in mici localitati si sate.
Investigatiei pe teren i s-a adaugat comunicarea insistenta cu primariile si cu institutiile de stat detinatoare a informatiilor specifice.
Dupa opinia mea, Raportul depaseste cu mult intuitiile din momentul lansarii ideii, cu sase luni in urma. Desi cercetarea a fost limitata la cinci judete, rezultatele ei au evident o semnificatie generala. Multe dintre fenomenele investigate se aflau sub ochii nostri. Dar urmarirea atenta a cauzalitatilor si tipologia oferita de autori clarifica extraordinar logica a "ceea ce ni se intampla".
Voi incerca sa fac o sinteza a sintezei, adica, o sinteza a celor sapte pagini de concluzii din Raportul de 95 de pagini.
Cercetarea confirma impresia mai generala, faptul ca ridicarea de lacasuri de cult in Romania postdecembrista se dovedeste un fenomen de amploare.
Desi anumite biserici (Biserica penticostala, Biserica adventista) si-au marit semnificativ patrimoniul in aceeasi perioada, totusi, doar in cazul Bisericii Ortodoxe fenomenul de constructie a ajuns sa afecteze spatiul comunitar si sa puna in pericol exercitarea libertatii de constiinta.
Conform estimarilor, BOR a ridicat intre 1990 si 2004 aproximativ 2000 de lacasuri de cult, alte circa 1000 fiind in curs de construire. Bisericile ortodoxe urmaresc in mod sistematic sa invadeze spatiile inconjuratoare, tintind la statutul de nucleu al vietii comunitatilor in sanul carora au fost plantate.
Frecvent, lacasurile ortodoxe au acoperit putinele spatii libere, dislocand parculete sau locuri de joaca. Citez: "Construite uneori la distante de 10 sau 20 de metri de blocurile din jur, bisericile incomodeaza functional ambientul, afirmandu-si in schimb prezenta constanta in viata cetateanului. Utilizarea instalatiilor de sonorizare exterioare (...
), s-a dovedit un mijloc de diseminare a mesajului crestin-ortodox catre cei care nu sunt dispusi sa il primeasca in interiorul bisericii. Difuzoarele amplasate in exterior, care propovaduiesc la un nivel sonor suparator, fara a se limita la ocazii speciale in care asezamintele religioase se arata neincapatoare, au devenit un veritabil instrument de propaganda confesionala."
Autorii raportului subliniaza intruziunea Bisericii Ortodoxe in viata cotidiana a romanilor prin amplasarea irationala a lacasurilor in spatiile comunitare, dublata de omniprezenta acesteia in institutiile de stat. Actualele intelegeri "bilaterale" acorda BOR monopolul virtual al asistentei religioase in institutii precum sistemul penitenciar, armata, spitale.
Spune raportul: "Numarul de asezaminte ortodoxe afiliate institutiilor medicale depaseste 110 conform cifrelor oficiale (...), in conditiile in care mai multe practici ale clericilor din sistemul de sanatate sunt profund incompatibile cu principalele norme de conduita in astfel de spatii."
Un alt caz preocupant ar fi campania de ridicare de biserici in scoli si licee. Conform estimarilor, exista aproximativ 50 de capele ortodoxe, laolalta cu un numar necunoscut de "cabinete de religie" - veritabile capele. Biserici si paraclise au fost ridicate in mai multe campusuri academice.
Citez in continuare: "Acolo unde BOR nu poate intra direct in institutia de invatamant, ea construieste in imediata apropiere a acesteia din urma. Am intalnit numeroase biserici inaltate la distante de cativa zeci de metri de scolile si liceele marilor centre urbane ale Romaniei."
In ceea ce priveste ridicarea bisericilor, este de notat ca duratele de constructie depasesc deseori un deceniu. Angajarea in proiecte de ctitorire fara un calcul economic elementar a dus "la santiere care stau cascate in mijlocul cartierelor timp de ani si ani de zile, uratind si mai tare peisajul urban si incomodand viata riveranilor.
In multe cazuri, bisericile nu se mai ostenesc sa afiseze panourile obligatorii care indica, printre altele, data de finalizare a edificiilor.
" Si mai departe: "Campania de constructie a BOR genereaza o suita de efecte nefaste, de la probleme locale precum poluarea fonica si santierele care nu se mai termina, la presiuni asupra autoritatilor in vederea obtinerii de fonduri si facilitati pentru proiectele initiate, in schimbul sprijinului politic si manipularii in scopuri electorale.
Asa cum ultimele alegeri au aratat cu limpezime, Biserica Ortodoxa Romana a devenit unul dintre actorii politici de culise de prima marime ai natiunii. In aceste conditii, pericolul pe care Biserica majoritara il reprezinta pentru caracterul secular al statului si libertatea de constiinta a persoanei a atins un nivel fara precedent dupa 1989."
Am citat copios din Raport, caci ethosul scriiturii are un rol important de transformare a investigatiei intr-un act cu valoare socio-culturala. Cercetarea actuala a SLC argumenteaza si ea, convingator, necesitatea de a separa statul de biserica.
Raportul apare intr-un moment cu miza: tensiunile privind acapararea spatiului comunitar incep sa se extinda (proteste in Iasi, alte proteste pentru salvarea lacului Tabacarie din Constanta), iar Secretariatul de Stat pentru Culte a initiat dezbaterile pentru adoptarea unei legi a cultelor.
