Mile este ziarist. Si-a practicat cu zel profesia in zona Timisoarei, de unde nu a ratat ocazia sa ne tina la curent cu toate crimele si accidentele de circulatie, si, recent, a fost trimis in Irak, corespondent al unui post central de televiziune.

Traian este un om politic care, de cincisprezece ani, a ocupat o lunga serie de demnitati publice si, in tot acest timp, nimeni nu l-a prins umblind cu fofirlica.

Mile se afla deja de citeva zile la Bagdad, la data rapirii celor trei jurnalisti romani.

Din clipa in care a aflat cele intimplate, s-a indreptat de graba spre Comandamentul coalitiei, unde, fara voia lui, a asistat la o discutie in care seful Comandamentului il informa pe unul dintre militari de rapirea romanilor si de revendicarea primita din partea lui Al-Sunnar, celebra celula terorista din Bagdad a lui Al Zarqawi.

Traian conduce o celula de criza, cere famililor celor rapiti si tuturor concetatenilor sa aiba rabdare si incredere in cei care instrumenteaza situtia si, mai ales, sa se abtina de la comentarii hazardate, iresponsabile, care pot avea consecinte dramatice.

Mile nu ne spune un cuvint despre locul unde a avut loc discutia dintre generalul american si celalalt; cum a ajuns el sa aiba acces acolo si sa asiste, si inca fara voia lui! la o discutie de asemenea importanta; despre ce revendicare este vorba, cita vreme, in tara, nu s-a ajuns sa se stie de ea: toate astea sint "amanunte" pe care nu se simte dator sa le clarifice.

Nu are nici o indoiala ca toata povestea e o "circoteca" si se crede pe deplin indreptatit sa faca o declaratie-bomba, preluata imediat de toata presa romana: "E o mizerie. O poveste atit de murdara, incit imi este rusine ca a trebuit sa relatez despre ea si sa ma agit pentru a afla informatii. Am facut-o ca un jurnalist, un jurnalist cu experienta (subl R.F.A).

Dar este atit de mizerabila si miroase atit de urit, incit nu imi vine sa cred ca tara noastra este bagata intr-o poveste de genul asta...

" Si ca lucrurile sa ajunga pe culmi, Mile afirma sus si tare ca, asa cum l-au informat "sursele lui", cei trei ziaristi sint liberi inca din ziua de gratie 4 aprilie 2005, se afla in Zona Verde, sub protectie americana, dar anchetatorii americani si britanici nu ii trimit acasa (si nu dau macar o veste partii romane! - subl. R.F.

A) pina nu isi fac tabloul complet al felului in care au fost ei rapiti.

Traian, cel care are in subordine toate serviciile secrete din Romania si este in permanent contact cu liderii Coalitiei din Irak, afirma pe tonul cel mai ferm ca ziaristii romani rapiti in Irak sint in continuare ostatici, nu au fost eliberati, nu sint in mina coalitiei si ca autoritatile romane sint in legatura cu gruparea care ii detine pe cei trei.

Fata de cele de mai sus, si el se simte indreptatit sa faca o declaratie cu totul socanta: "Nivelul de intoxicare pe care l-a suportat presa, in acest caz, este comparabil cu cel de la Revolutie, fapt care a creat autoritatilor probleme extraordinare".

Mile se bucura de un credit cvasi-general. Declaratiile pe postul de televiziune sint urmate de interviuri-fluviu in paginile ziarelor: oricine poate sa afle, in sfirsit, adevarul pe care autoritatile, din motive nedeslusite de nimeni, l-au ferecat sub sapte lacate.

Traian e ascultat cu tot mai mult scepticism. Analisti politici cu vechii state de serviciu, oameni politici de ieri sau de azi - toti au acces, dintr-o data, la "surse extrem de bine documentate" sau, si mai bine, la propria judecata, care nu le permite sa se lase prostiti de declaratii cusute cu ata alba.

Mile Carpenisan e un ziarist tinar, de a carui buna-credinta nu e normal sa te indoiesti, chiar daca nu poti sa te indoiesti nici de dorinta lui omeneasca de a se instala, cit mai repede, pe firmamentul breslei. Daca, in final, lumea va intelege ca a vorbit in total dezacord cu realitatea, Mile risca sa piarda premiile Asociatiei Profesionistilor din Televiziune sau ale Clubului Roman de Presa.

Traian Basescu e Presedintele Tarii. Daca declaratiile lui se vor dovedi false, cariera politica este compromisa pe viata.

In Irak, lideri religiosi musulmani, fie ei siiti sau sunniti, care nu au aflat cum stau lucrurile din reportajele lui Mile, se implica in negocierile privind romanii rapiti si lanseaza apeluri in favoarea eliberarii lor.

La Bucuresti, mie imi vin in minte cuvintele lui Fukuyama, care ne invata ca cea mai de pret bogatie a unei societati e INCREDEREA intre oameni si in institutii. Eu cred ca are dreptate. Si mai cred ca pina cind nu vom ajunge si noi sa ne patrundem de acest adevar, daca vom fi in stare vreodata! Romania va ramine o tara saraca.