Retinerea pasapoartelor in cazul celor care au depasit termenul legal de sedere in tarile Uniunii Europene a creat o imensa tevatura. S-a ajuns chiar la situatia surprinzatoare ca romanii sa incerce sa intre ilegal in tara, dupa ce zeci de ani au infruntat moartea pentru a fugi din Romania. Prea putin s-a inteles faptul ca reglementarile cu pricina nu sunt noi.
Ele au fost statuate printr-o ordonanta din 2003, dar care a ramas doar pe hartie. Actualul guvern nu a facut altceva decat sa indulceasca, nu sa inaspreasca, sanctiunile, dupa care a trecut la aplicarea legii. Ca peste tot in familia europeana careia dorim sa ne alaturam si unde legea-i lege, nu-i tocmeala.
Din pacate, la noi e inca tocmeala. Faptul ca mii de romani au "uitat" sa respecte termenul de sedere in UE este urmarea directa a faptului ca autoritatile n-au impus de la bun inceput respectarea legii. Situatia nu este nici pe departe singulara.
In cei 15 ani de democratie originala, o multime de legi au fost date doar pentru uzul si bunastarea anumitor grupuri de interese, altele sunt legi "fara dinti", care statueaza niste reguli, dar nu contin pedepse pentru nerespectarea lor, iar o sumedenie de altele nu sunt aplicate sau sunt aplicate selectiv, dupa tipicul "legea e pentru prosti", desteptii gasesc destule portite pentru
eludarea ei sau pentru stoparea dosarelor care ii vizeaza. Iar dispretul fata de lege porneste chiar de la varf. Iata recentul exemplu cu declararea averilor demnitarilor si depistarea eventualelor conflicte de interese. Ani de zile a fost amanata legea cu pricina si dupa ce, in sfarsit, a fost promulgata, ea nu este respectata chiar de o buna parte a legiuitorilor sau a guvernantilor.
Ba, mai mult, este privita cu un total dispret, dovada multele declaratii completate nu doar cu lipsuri, ci cu o batjocura ostentativa. Or, intr-o asemenea tara, unde insisi cei alesi sa faca legile si cei abilitati sa le puna in aplicare se considera mai presus de ele, tocmeala se generalizeaza.
Ba, mai mult, cand cineva se hotaraste sa aplice la un moment dat prevederile legale, se creeaza stupoare, proteste, nemultumiri acute. Si, repet, nu oamenii sunt vinovati. Ei se adapteaza sistemului. Daca se poate, incearca sa-l fenteze pentru a scoate maximum de profit cu minimum de efort. E legea firii. Dar si atunci cand autoritatile sunt ferme marea majoritate a cetatenilor se supun.
Pentru ca simt acut necesitatea existentei unor jaloane, a unor reguli in masura sa asigure functionarea optima a societatii. In absenta lor nu poate fi decat haos.
Chestiunea, la noi, este extrem de grava tocmai pentru ca nu se reduce la nerespectarea unei legi sau a alteia, ci se refera la crearea unei intregi mentalitati.
Unii compatrioti ai nostri s-au aratat revoltati de sintagma "vrem sa intram in Europa", venind cu argumentul ca suntem deja in Europa, cu o vechime chiar mai mare decat a altor popoare actualmente la un standard de viata mult superior noua. Falsa problema.
"Intrarea in Europa" nu e doar o problema de geografie sau de istorie, ci o chestiune de integrare intr-o mare familie de state, de popoare, care impartasesc o scara a valorilor, un anumit standard de legi, reguli, cutume, adica un anume grad de civilizatie. Din acest motiv capitolul "Justitie si afaceri interne" a devenit hopul cel mare in cursa integrarii europene.
Daca vom reusi sa ne adaptam rapid standardelor legislative din Uniunea Europeana, in masura sa creeze o noua mentalitate, vom castiga partida integrarii. Pentru aceasta insa respectul fata de legi trebuie sa inceapa de la cel mai inalt nivel. Fara exceptii.
