O anumita exasperare care se face, deja, simtita la nivelul opiniei publice nu poate sa nu-l atinga si pe presedinte. Mai ales cind acesta, de la un moment dat, pare ca vorbeste cam mult, se baga peste tot si mai iese, din cind in cind, si cu cite o noua tema de dezbatere, care se transforma, rapid, in scandal.

Tariceanu a invins. Presedintele Basescu a pus punct subiectului alegeri anticipate, cel putin pina la 1 ianuarie 2007, data la care Romania ar trebui sa devina membru UE. A spus-o luni seara, la un seminar de afaceri organizat de revista britanica „The Economist" si Guvernul Romaniei, a repetat-o ieri la conferinta multiplicatorilor de informatie europeana.

Pentru premier, declaratiile presedintelui reprezinta insa doar o victorie simbolica, dar e totusi o victorie. Dar ce a cistigat, de fapt? Tariceanu si-a obtinut dreptul de a nu fi de acord cu Basescu. Seful PNL isi poate trece de-acum in CV-ul politic diploma de premier neschimbat la vrerea Palatului Cotroceni.

Evident, aceasta perspectiva e usor exagerata, dar ea bintuie deja prin Palatul Victoria si prin mintile apropiatilor lui Tariceanu, ale celor care au tinut, cu tot dinadinsul, prin vara, sa-l determine sa revina asupra demisiei care ar fi precedat declansarea, in aceasta toamna, a alegerilor anticipate.

Coborind insa o treapta spre realitatea ceva mai cruda a guvernarii, perspectiva isi pierde putin din culoare. Tariceanu a iesit din aceasta prima batalie cu rani destul de serioase. Cu o imagine, ca premier, net negativa si cu un deficit important de autoritate. Iar daca punem piciorul pe solul dur al puterii propriu-zise, Tariceanu are si mai putine motive de satisfactie.

Imediat ce premierul a revenit asupra deciziei de a parasi postul de la Palatul Victoria, presedintele si-a schimbat si el planul. La vremea respectiva, se vorbea de un asa-numit plan B. In linii mari, era vorba de ceea ce in limbaj belicoid s-ar traduce prin razboi de uzura.

Realizind ca dificultatile constitutionale si lipsa unui suport politic solid nu-i permit fortarea vointei lui Tariceanu de a bloca anticipatele, Basescu si-a propus sa-l arda pe premier la program si la fisa postului. Ii statea in putere, presedintele avind prerogative de a se pronunta in orice problema de interes major. Ceea ce n-a pregetat sa si faca.

Criticile la adresa Guvernului Tariceanu au curs de-atunci in valuri. Regulat, consistent si tot mai concret. Iar rezultatul s-a vazut in sondaje. Ca premier, Calin Popescu-Tariceanu e pe tobogan.

Nivelul de incredere a populatiei in Cabinetul condus de liderul PNL e la o cota care face credibila orice critica la adresa lui venita dinspre Cotroceni. Asa se face ca, precum a si urmarit presedintele, Guvernul se afla, practic, la mina sa. Pe acest fond cad cele doua declaratii succesive, de luni si de ieri, privind renuntarea la subiectul anticipate, cel putin pina la 1 ianuarie 2007.

Declaratii care, privite din acest unghi, nu mai constituie chiar o surpriza. De ce acum, totusi? Probabil, pentru ca Basescu a simtit, de la un moment dat, o anumita amenintare la adresa imaginii sale. Tot mai multi dintre cei care privesc spectacolul politic actual incep sa-si puna intrebari legate nu doar de calitatea guvernarii, ci si de prestatia lui Basescu.

Presedintele risca deja, chiar si atunci cind i se da dreptate, sa apara drept un politician circotas si tot mai marcat de obsesii. Una dintre ele fiind, evident, cea legata de anticipate. Prin urmare, pare-se, Basescu a tinut sa infringa, intr-un fel sau altul, macar parte din aceasta suspiciune. E un risc deloc neglijabil.

O anumita exasperare care se face, deja, simtita la nivelul opiniei publice nu poate sa nu-l atinga si pe presedinte, mai ales cind acesta, de la un moment dat, pare ca vorbeste cam mult, se baga peste tot si mai iese, din cind in cind, si cu cite o noua tema de dezbatere, care se transforma, rapid, in scandal.

Conditii in care lui Basescu i se impunea aproape o infuzie de intelepciune si echilibru.