Decizia BNR de a absorbi mai multe fonduri din piata monetara poate duce la cresterea dobanzilor atat la depozite, cat si la creditele in lei. Contracararea presiunilor inflationiste de la sfarsitul anului va avea ca rezultat temperarea tendintei de depreciere a leului.
Dupa o perioada de mai multe saptamani de seceta, cand bancile sufocate de lichiditati incepusera sa acorde credite in lei la dobanzi similare imprumuturilor in euro, BNR a schimbat strategia si a anuntat ca va atrage o parte mai mare din disponibilitatile acestora.
Pe 10 noiembrie, peste 85% din oferta bancilor (echivalentul a 1,7 miliarde euro) a fost absorbita de Banca Centrala in certificate de depozit la 3 luni, la o dobanda medie de 5,98, sensibil peste ce oferise in ultima perioada.
Iar aproape 6% e cu totul altceva decat 1% (dobanda la facilitatea de depozit oferita bancilor, singura alternativa in perioada in care doar 10-20% din oferta lor era acceptata de BNR). Se pare ca aceasta decizie e motivata de riscul ca inflatia sa depaseasca 8,5% la sfarsitul anului, dupa ce tinta oficiala a fost modificata de la 7%, la 7,5 +/-1%.
De regula, prima masura de contracarare a cresterii preturilor e tocmai cresterea dobanzilor, in acest fel fiind descurajat consumul si stimulata economisirea.
Bancile, care nu mai stau cu sabia fondurilor neplasate deasupra capului, se pot gandi in sfarsit si la deponenti, pentru ca randamentele real negative la majoritatea depozitelor reprezentau mai degraba un imbold pentru cautarea altor variante de plasament.
Reversul medaliei este insa ridicarea dobanzilor si la creditele in lei, dupa avalansa de oferte care mai de care mai tentante din ultima perioada care au dus la doborarea stachetei dobanzilor sub 10%. Ultima dintre acestea, propusa de Volksbank, ducea dobanda la creditele ipotecare si de consum cu scadenta extinsa in lei la 8,25% pe an.
E adevarat, in ciuda dificultatii de a-si plasa leii, bancile nu au facut decat aparent miscari de amploare. Asta pentru ca noile oferte, la dobanzi foarte atractive, nu implicau si o reducere automata a dobanzilor la imprumuturile mai vechi.
Apoi, dobanzile sub 10% erau in multe cazuri doar solutia de avarie, pe o perioada limitata la 1-3 ani asumata prin contract, dupa care banca avea libertatea sa majoreze dobanda dupa bunul sau plac, aceasta redevenind variabila.
Cum in Romania bancile s-au lasat convinse greu sa renunte la marjele lor impresionante de profit, diferenta dintre dobanzile pasive si cele active fiind mereu apreciabila (6-8% la nivelul sistemului si in prezent), orice reasezare in sus a dobanzilor la depozite atrage, inevitabil, si o scumpire a creditelor in lei, subventionate pana acum de deponenti.
Leul isi recapata suflul
In ziua in care BNR a atras peste 6 miliarde de lei noi din piata, cursul leu/euro a scazut cu 4 bani, o parte dintre banci vanzand euro pentru a nu rata certificatele BNR. Cresterea previzibila a dobanzilor in lei poate tempera deprecierea monedei nationale care a inceput sa se simta din octombrie.
Astfel, daca la un moment dat atingerea pragului de 3,7 RON/euro parea doar o chestiune de zile, euro ar putea sa oscileze usor in ultima parte a anului in jurul a 3,6 RON. Dobanzile mai mari pentru lei reprezinta o motivatie pentru fondurile speculative pentru a nu parasi Romania, deci scade riscul aparitiei unei presiuni mari la cumpararea de valuta pentru repatrierea banilor "fierbinti".
In ultimul an, pierderile BNR s-au accentuat, in incercarea de stopare a aprecierii bruste a leului prin cumparari agresive de euro (rezerva valutara a ajuns la 17 miliarde de euro). Astfel, politica de tintire a inflatiei se concentreaza in acest moment mai mult pe operatiuni pe piata monetara.
Sfarsitul de an este caracterizat de o majorare a cererii private, peste care se suprapune nefericit si un surplus de cheltuieli publice. La fel ca in anii precedenti, Guvernul actual a amanat efectuarea unor cheltuieli bugetate, care vor fi realizate, cel mai probabil, pe ultima suta de metri.
BNR a anuntat totusi un set de circumstante, independente de influenta politicii monetare, care pot afecta atingerea tintei de inflatie.
Denumite clauze de exonerare, acestea au in vedere abateri majore ale preturilor administrate de la programul de corectii anuntat de Guvern, cresteri substantiale ale preturilor la materiile prime, energie si alte bunuri, percum si calamitati naturale sau alte evenimente extraordinare asimilate, cu impact inflationist prin intermediul costurilor.
Tot in cadrul clauzelor de exonerare, sunt incluse fluctuatii ample ale cursului de schimb al leului, datorita unor cauze aflate in afara fundamentelor economice interne si implementarii politicii monetare a BNR, modificari imprevizibile ale conditiilor pietei produselor agricole sau abaterea de la program a politicii fiscale si a celei a veniturilor.
Inflatia este o sperietoare si la altii, recent Rezerva Federala anuntand majorarea dobanzii de interventie la 4% (se asteapta ca la reuniunea din decembrie sa mai urmeze o crestere de 0,25%), BCE luand in sfarsit in calcul majorarea nivelului de 2% si in spatiul euro.
Cum moneda americana pare investitia momentului, multi jucatori s-au orientat spre plasamentele denominate in dolari, iar cursul euro/dolar scazuse pe 12 noiembrie sub 1,17.
