La 16 ani dupa revolutie, organizatiile sindicale invart afaceri de sute de milioane de euro.
O mare centrala sindicala este in negocieri avansate pentru achizitia unui cotidian.
Organizatia are si actiuni la o banca. Un cartel sindical detine actiuni la o companie de tichete de masa. Alte sindicate controleaza afaceri in domeniul energetic, au spatii comerciale, dar vaneaza si alte oportunitati. Campion al businessului este un sindicat de marime medie, care a investit masiv in media, banci si asigurari.
Puterea nu se mai masoara astazi in mii de capete de sindicalisti gata sa se reverse in strada cand megafonul sefului o cere. Influenta unori lideri e data acum de conturile bancare ale organizatiilor si de cercurile de afaceri in care acestia au reusit sa penetreze.
Sindicalistii de azi nu mai cutreiera strazile urland la megafoane. Au invatat ca dreptatea si solutiile cele mai bune se castiga atunci cand cauzele sunt pledate de cei mai buni specia-listi. Ca, de multe ori, lobby-ul facut pentru adoptarea unei legi sau pentru blocarea unei initiative neconvenabile este mult mai eficace decat o greva pe termen nelimitat.
Liderii de sindicat nu mai agita cheia franceza in fata multimilor infierbantate de discursul limitat de un vocabular exersat in scoala de meserii.
Sefii sindicatelor poarta azi cu naturalete costume de sute de dolari, miros a parfum fin frantuzesc, vorbesc limbi straine, cutreiera lumea, cocheteaza cu politica si au armate de consilieri bine platiti, capabili sa inteleaga dintr-o privire toate chichitele unui text de lege si sa plaseze banii sindicatului in afaceri profitabile. Dar pentru toate acestea este nevoie de bani. Cotizatiile membrilor nu mai reprezinta acum mare lucru.
„Noi ne-am creat, la sfarsitul anului 1991, pe propriile picioare, cu o cotizatie de 25 de bani de fiecare membru de sindicat. In momentul de fata, cotizatia la BNS pe care o plateste un membru de sindicat din baza este de 3.500-4.000 de lei pentru fiecare membru de sindicat, iar grosul cotizatiei ramane in baza.
A trebuit sa gestionam aceste resurse si incercam sa gasim alte resurse pe care sa le mobilizam pentru a ne face cat mai bine treaba. Si cand zic alte resurse ma refer in principal la atragere de finantari prin diverse proiecte, finantate european sau international", sustine Dumitru Costin, liderul Blocului National Sindical.
Spre alte proiecte s-au indreptat si celelalte confederatii sidicale. Proiecte europene, cofinantate, proiecte comune cu sindicate din alte tari, afaceri proprii sau investitii in afaceri care mergeau. Nu toate organizatiile sindicale au avut insa nas pentru afaceri.
Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR) a stat pe margine si s-a abtinut. „In conformitate cu legislatia in vigoare, sindicatele pot constitui societati comerciale, banci sau orice alte institutii care sa aiba capital sindical. In ceea ce ne priveste, nu avem o societate proprie si nici participatii de nicio natura", spune Iacob Baciu, presedintele CSDR.
Alte sindicate au intrat de nevoie in business. Firmele de stat in care lucrau membrii de sindicat se reorganizau si, pentru a evita somajul, cei pusi pe lista disponibilizarilor au infiintat o firma. Au plecat din intreprinderile de stat, dar au luat de acolo si activitatile pe care le faceau inainte.
Asa s-a intamplat la Petrom, unde salariatii au infiintat Petromservice - companie cu o cifra uriasa de afaceri azi, in care sindicalistii nu mai au influenta -, si la Electrica, unde cei disponibilizati au intrat in firmele sindicatelor si citesc si astazi contoarele pentru societatea de unde au plecat.
Daca la Petromservice se obtin profituri consistente, la Sind Serv SA, companie a sindicatului Energia Mileniului III, si Alt Univers SA, controlata de sindicatul Univers, viitorul nu e deloc luminos.
SIND Romania, prima afacere sindicala
La inceput, majoritatea fondurilor federatiilor si confederatiilor veneau de la membrii de sindicat. Cei care aveau carnet si voiau sa fie aparati de o organizatie care avea si tupeul, si puterea sa izbeasca din cand in cand cu ciocanul sindical in fruntea vreunui guvern dispus la compromisuri trebuiau sa plateasca.
Cotizatiile nu erau mari, dar sumele stranse creau un oarecare confort organizatiilor sindicale.
I mediat dupa 1990, fiecare fabrica avea cel putin un sindicat, apoi miscarea muncitoreasca a inceput sa se cristalizeze. S-au creat federatii pe ramuri industriale care, la randul lor, s-au aliat in confederatii. Miscarea sindicala facea astfel primul pas spre emancipare si spre implicarea in afaceri.
„Daca ar fi existat un alt mod de organizare si structurare a activitatii sindicale, daca miscarea sindicala ar fi avut niste conducatori destupati la minte la inceputul anilor ’90, cand au mostenit de la UGSR miliarde de lei si milioane de dolari si ruble convertibile, probabil ca miscarea sindicala ar fi stat foarte bine din punctul de vedere al serviciilor pe care ar fi trebuit sa le ofere
membrilor de sindicat. Resursele au fost cheltuite la vremea respectiva, din prostie, superficialitate, incompetenta. S-au epuizat. Noi, ca si confederatie, ne-am creat mult mai tarziu, nu am avut acces la fondurile UGSR-ului, cum a avut CNSLR sau Alfa", ne-a declarat Dumitru Costin, liderul BNS.
Administratori, nu proprietari
Cele mai mari structuri sindicale - Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR), Fratia si Cartel Alfa - au devenit actionare la SIND Romania SRL, societatea comerciala care administreaza baza turistica a fostei organizatii sindicale comuniste UGSR, respectiv cel mai mare portofoliu hotelier din tara.
Mai tarziu, structura actionariatului primei societati controlate de sindicate a suferit modificari. S-a infiintat Blocul National Sindical (BNS), caruia i s-a refuzat accesul la afacerea Sind Romania, si, prin fuziunea a doua confederatii, s-a creat CNSLR-Fratia. Tot in acea perioada a aparut Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR).
Toate au reusit sa devina actionari la SIND Romania, societate care a avut in 2004 un profit de 38 de miliarde lei, la o cifra de afaceri de 794 miliarde lei.
„Acolo e o situatie extrem de complicata. Noi am intrat foarte tarziu in administrarea patrimoniului, datorita sprijinului pe care l-am primit de la Confederatia Europeana a Sindicatelor, la care suntem afiliati. Ei au considerat nefiresc ca doar unele dintre confederatii sa gestioneze resursele sindicale, iar altele sa fie excluse", spune Dumitru Costin.
