Dupa plimbarile lui Tudor Arghezi cu bastonul prin Bucuresti, au urmat cele ale lui Ceausescu Nicolae, cu buldozerul prin Bucuresti, iar dupa 1989, plimbarile cu Catedrala prin Bucuresti: o punem acolo sau o punem dincolo.
A venit randul aviarei sa plece la plimbare prin Bucuresti, eveniment unic, de vreme ce suntem prima capitala europeana in care a patruns aceasta gherila, nevazuta ca mai toate gherilele.
Si ne mai suparam cand fostul presedinte german, Roman Herzog, spune ca e o gluma proasta cea cu integrarea noastra (si a Bulgariei, de altfel, dar cu ce ne incalzeste asta?) in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, fara sa fi indeplinit conditiile cerute imperios de organismele oficiale care supravegheaza procesul largirii UE.
Ne miram pentru ca nu ne-am mirat, atatia ani, ca, desi se zicea ca ar fi avut loc o revolutie, cei care o castigasera erau de fapt cei care - credeam noi - o pierdusera. Pentru acestia, desigur, intrarea in Uniunea Europeana reprezenta adevarata revolutie, aceea in urma careia n-ar mai fi putut sa-si ridice pretentiile atat de sus, la Presedintie, Parlament, Guvern s.a.m.d.
Ca sa fiu drept, a existat si lume care s-a mirat, ba chiar a incercat sa si combata ascensiunea vechilor nomenclaturisti sau simpli fripturisti ai vechiului regim, dar, vorba lui Paul Everac de la Televiziunea Romana Libera, erau "putini". Or, democratia se practica pe baza de numar, nu de valoare personala si de cine stie ce antecedente.
Daca majoritatea l-ar fi vrut pe Ceausescu, in cazul in care acesta n-ar fi fost lichidat din ordinul lui Ion Iliescu, atunci pe Ceausescu l-am fi avut presedinte ales, chiar si la 20 mai 1990 si poate si mai tarziu.
Faptul ca orasul-capitala a Romaniei, tara ce se si crede, prin reprezentanti, intrata in UE, se termina, in campie, cu ulite prafuite, lipsite de canalizare si de vreun fel de pavaj, in devalmasie cu satele din jur, inca nealipite metropolei, nu spune nimic celor care se si vad in clubul european? Pentru cei aflati azi la putere trebuie sa fie, intr-adevar, teribil de frustrant ca au de dus in
spate mostenirea fostilor nomenclaturisti, care au stiut foarte bine sa declare una si sa faca alta, adica exact contrariul a ceea ce declarau. Pentru asemenea terminatii ale Capitalei, gripa aviara nu este decat una dintre multe calamitati care se abat ritmic pe-acolo si de care noua, celor din adevaratul Bucuresti, nu ne pasa, atata timp cat nu suntem personal amenintati cu ceva.
In fond, gripa asta aviara a dat tarcoale prin Romania, va amintiti cum a tot inaintat pana a ajuns la portile orasului si acum inauntru? A fost ca un razboi de gherila, pe care soldatii din armata regulata nici nu-l iau in seama, pana cand se trezesc cu el privindu-i in transeea unde isi dorm somnul, nu neaparat de veci. Saptamana trecuta, dl ministru al Agriculturii, Silviculturii etc.
afirma cu o siguranta demna de vorbe mai responsabile ca noile focare vor fi rase de pe fata tarii intr-o saptamana. Probabil ca mai sunt vreo doua zile pana cand termenul se va implini, dar, in loc sa auzim ca focarele se inchid, ele, din contra, se inmultesc. Nu e prima oara cand un ministru vorbeste ca sa n-adoarma, cum se spunea candva, si ca sa ne adoarma, in schimb, pe noi.
Oricum ar fi ei colorati, practica minciuna cu egala dexteritate, poate doar cea pesedista e mai grosolana, reproducand modelul nesimtit comunist, poate ca nici nu e asa, ci doar asa ni se pare noua, terorizati atatia ani de ultima. Plimbarea cu aviara prin Bucuresti s-ar putea, asadar, sa ne coste cam cat ne-au costat voturile gresite din 1990, 1992, 2000.
