Cred ca nu exista barbat care sa nu-si fi dorit macar o data in viata sa aiba o AMANTA. Multi si-au permis luxul asta. La tinerete, in floarea varstei sau chiar mai tarziu. "Amanta" sau "concubina", e acelasi lucru. "Amanta", cu parfum de orhidee, e femeia invaluita in mister si infasurata in matase. "Concubina" in schimb e femeia despletita cu ochii de foc.
Amandoua sunt insa, viciul pe care cei din jur in accepta, il ravnesc sau il critica.
Atat amanta cat si concubina, ofera barbatului ceea ce sotia nu mai poate da sotului. Si atunci, de ce raman amantele pe locul doi tot timpul, sau de cele mai multe ori? Probabil pentru ca nu se pretuiesc suficient. Ele se multumesc cu iubirea pe furate, ca e mai dulce si mai excitanta decat cea din patul conjugal. Este dragostea fara frontiere.
In fine, termenii au mai suferit modificari, in functie de transformarile societatii, dar nu asta e lucrul cel mai important.
Uneori amanta traieste paralel cu sotia multi ani. Intre ea si barbat, sexualitatea se transforma in prietenie si chiar mai mult decat atat. Amanta devine parterenul care nu te insala niciodata, care te va intelege si te va ierta mereu. Asa ca, la un moment dat, poate deveni sotie.
Sociologii spun ca pentru a rezista in timp, o casnicie are nevoie de mai multe "ingrediente" printre care: fidelitate, sex, fertilitate, toleranta si libertate reciproca.
AMANTA, in literatura, e personajul captivant care tine cititorul cu sufletul la gura. Considerat unul dintre cele mai bune romane despre adulter, "Anna Karenina" a lui Lev Tolstoi este exemplul crud al unei realitati dure in care barbatul are voie sa faca orice, iar femeia nu. Barbatul continua sa fie respectat de societate, desi amanta lui a fost sotia unui ofiter.
In timp ce amantul este primit in casele boiersti, Anna, amanta celebra a literaturii universale este hulita de toti. Disperata, ea isi gaseste linistea sub rotile trenului. Condamnarea nu vine din principiile moralei-crestine, ci din cutumele sociale.
O alta poveste, aceiasi drama. Personajele celebre din "Dama cu camelii", semnat de Alexandre Dumas, nu sunt nimeni altele decat insusi scriitorul si amanta lui. Dragostea lor e spulberata de conventiile sociale care stapaneau societatea franceza falsa a secolului XIX. Ispita i-a cuprins si pe cei mai mari oameni de stat.
Carol al II-lea e de norietate, in schimb despre Mihai Viteazul si tiitoarea lui, Velica sau despre amanta lui Alexandru Ioan Cuza, nu stie multa lume.
Domnitorul avea priza mare la dame. In schimb, cu o educatie rigida, despre Doamna Elena se spune ca era dominata de mama ei. De aici pana la aparitia problemelor conjugale nu a mai fost decat un pas. Cuza cumparase o vila pe strada Biserica Amzei. La numarul 3, Alexandru uita de domnie, pierzandu-se in fustele amantei lui.
Frumoasa si spirituala, amanta ii oferea tot ce nu putea "prima doamna" a tarii.
Maria, fiica lui Costin Catargi i-a daruit domnitorului 2 baieti nelegitimi. A luptat o viata sa obtina locul oficial, ocupat de Elena. Nu a apucat insa. Cu 10 ani mai tanara decat Elena, Maria l-a insotit pe Alexandru din umbra, chiar si in exil. Se intilneau prin hoteluri. Sotia i-a stat credincioasa alaturi, dragostea Elenei fiind mai mult una materna decat senzuala.
Desi familia i-a cerut sa divorteze, ea a refuzat. Mai mult, l-a infiat pe Alexandru, unul dintre baietii nelegitimi ai fostului domnitor.
Marturie a dragostei interzise dintre Alexandru Ioan Cuza si Maria, casa de la numarul 3, de pe strada Biserica Amzei, a fost demolata. Cladirea a fost prea puternica pentru buldozere asa ca a fost folosita dinamita...
