Ultima piesa a lui Peca se va juca in America.
Tanarul dramaturg Peca Stefan are, la numai de 24 de ani, un nume in teatrul "underground", cu cinci piese montate in Capitala. Cu spectacolul "The Sunshine Play", scris si montat in engleza la Green Hours, dramaturgul a castigat, in februarie, un premiu la prestigiosul festival de teatru Fringe din Dublin.
Ultima sa piesa, "Bucharest Calling", regizata de Ana Margineanu la Green Hours, va pleca in turneu la New York, la inceputul lunii noiembrie. Spectacolele, printre care "New York (Fuckin’ City)", "89.89 ... fierbinte dupa 89" si "I Hate Helen", vorbesc despre lumea tinerilor, cu bucuriile si problemele lor si se joaca, de cele mai multe ori, cu casa inchisa.
EVZ: Dintre spectacolele dupa textele tale, care ti-a placut cel mai mult?
Peca Stefan: Spectacolele sunt in zone diferite, asa ca imi plac toate. Mi-a placut toata experienta, la primul spectacol, "Showdown", era prima data cand lucram cu actori profesionisti.
M-a ajutat sa-mi dau seama ce e cu teatrul. Apoi cu Ana Margineanu am lucrat cu cele doua textulete din "89.89... fierbinte dupa 89". Eu scrisesem textele astea pentru cursul meu de dramaturgie din SUA. Mi-a placut foarte mult cum a iesit spectacolul aici.
Cand m-am intors de acolo, am facut unul dintre cele mai dragi spectacole ale mele, "New York (Fuckin’ City)", cu pusti de liceu care atunci aveau 17 ani, Adrian Nicolae si Irina Ionita, si cu prietenul meu cel mai bun, Laurentiu Banescu.
Atunci nimeni nu a crezut ca va iesi. Acum se joaca de doi ani cu casa inchisa, am fost si la Sankt Petersburg cu el. Apoi Carmen Lidia Vidu incepuse cu "I Hate Helen", care e unul dintre textele mele preferate.
Cu "The Sunshine Play" am luat premiu la Londra, iar aici, intr-un an, s-a jucat de 70 de ori. Spectacolul "O statie" a iesit foarte bine. Carmen Vidu a pastrat inocenta si sinceritatea textului.
Te-a surprins ca, in stagiunea trecuta, ai avut cinci piese jucate in Bucuresti ?
M-a surprins un pic. Pe de alta parte, ma asteptam, pentru ca am scris multe piese, asa ca trebuia sa se intample la un moment dat. Doar ca acum s-a intamplat cu toate cam in acelasi timp.
Ma bucura, si eu scriu in continuare piesele pe care le vreau eu. Faptul ca sunt jucate imi da un motiv sa merg mai departe. Si publicul raspunde pozitiv la ele.
