Ioana Lupea: "Rusia e iritata nu de vociferarile si de ingrijorarile energetice ale lui Basescu, ci de eficienta acestora. Romania, care in 1996 innadea firul rosu, se agita acum in curtea de joaca a unei Rusii de zece ori mai puternica".
Daca Traian Basescu a dorit sa atraga atentia Rusiei asupra Romaniei, a reusit. Ochiul Kremlinului a parasit armatele de diplomati americani si europeni pentru a poposi, timp de un avertisment scrasnit de ministrul de externe Serghei Lavrov, asupra unei tari relativ mici, nepoliticoase si cu pesta porcina, din fostul spatiu de influenta sovietic.
Ce a infuriat atat de tare Kremlinul? Inamicii politicii externe prezidentiale vor spune ca vanitoasa declaratie de anul trecut, care ne-a scumpit gazul, ca Marea Neagra nu e lac rusesc.
Daca ne ridicam un deget doar deasupra rivalitatilor politice interne si a excitatiei proruse a oligarhiei conectate la conducta, vom vedea ca nu memoria Kremlinului, de elefant nu de urs, a trezit Rusia, ci deciziile luate in urma cu o saptamana la summitul NATO de la Riga, la care a contribuit, asa umila si condusa de un marinar, Romania.
Declaratia finala a NATO incurajeaza si sustine initiativele de cooperare regionala la Marea Neagra, cere statelor care au trupe pe teritoriul altor state sa le retraga si promoveaza rezolvarea conflictelor inghetate cu respectarea integritatii statale. Rusia e iritata nu atat de vociferarile si de ingrijorarile energetice ale lui Traian Basescu, cat de eficienta acestora.
Romania, care in 1996 innadea firul rosu cu Kremlinul, se agita acum in curtea de joaca a Rusiei de zece ori mai puternica decat acum zece ani.
Sa vorbesti la Bucuresti despre amor cu Rusia intr-un moment in care presedintele OSCE are flashback-uri din timpul Razboiului Rece, iar Rusia autocrata si infexibila este subiectul framantarilor din toate cancelariile occidentale, reflectate de presa, este absurd.
Acelasi Lavrov suparat pe Romania a blocat acum doua zile deciziile OSCE referitoare la respectarea drepturilor omului in spatiul fostei URSS si la retragerea trupelor din Moldova si a amenintat ca Rusia se va opune independentei provinciei Kosovo.
Iar un articol aparut in „Sunday Herald” despre implicatiile asasinarii lui Litvinenko dezvaluie ca Rusia nu si-a retras niciun spion din Marea Britanie dupa caderea Cortinei de Fier, ceea ce impinge contraspionajul sa ceara o marire substantiala de buget.
Daca pentru lumea occidentala Razboiul Rece s-a incheiat, pentru Rusia continua, doar il poarta cu alte arme. Este poate prea tarziu pentru Romania sa initieze o negociere inteligenta dupa model ungar.
Surzenia administratiilor CDR si PSD la cantecul de sirena al rublelor nu i-a oprit pe afaceristii rusi binecuvantati de Kremlin sa cumpere direct sau prin intermediari toata industria aluminiului, o parte din cea a petrolului, combinate de oteluri speciale, banci.
Acum, ce mai putem oferi in schimbul sprijinului rusesc pentru conducta Constanta-Omisalj, proiect de care Kremlinul nici nu vrea sa auda.
Analiza rece asupra acestor realitati este insa preferabila stridentelor. Intentiile Romaniei privind spatiul Marii Negre sunt incurajate la Washington, de UE, asa cum a reiesit si din declaratia de la Riga, dar nu burzuluielile. Occidentul nu este pregatit pentru o retorica belicoasa in relatia cu Rusia, atat timp cat se mai poate discuta.
Dar este adevarat ca nici SUA (vezi dulcegariile recente ale lui Bush la adresa lui Putin) si nici UE nu au niciun cap de pod spre noua Rusie.
