Una dintre plăcerile vieții de adult este somnul. Vieții mele de adult, nu stiu cum e la alții. Să te întinzi în pat după o zi întreagă, cu o carte în mână, în lumina moale de la veioză, iar după o vreme să te cuprindă încet somnul- iată calea spre fericire! Poate simt asta pentru că am îmbătrânit, însă nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată altfel. Somn lung, profund, de opt ore. Așa stau lucrurile pentru mine, dar nu și pentru fiica mea, insomniacă de ani de zile. Are 20 de ani și doarme maximum 5 ore.
Totul a început când avea treisprezece ani și era în clasa a VII-a. Nu a învățat niciodată dimineața, ci doar după-amiaza, iar lucrul acesta a dus încet- încet la insomnia cronică de care suferă de ani de zile. Nici nu iți dai seama cum pune stăpânire pe tine. Întâi sunt lucruri mici, pe care nici nu le observi, un stil de viață care iți este impus și pe care nu îl poți ocoli, iar apoi, într-o bună seară, realizezi cât de înspăimântătoare e realitatea.
Adormea greu, după 4 dimineața
În clasa a VII-a au început meditațiile pentru examenul de capacitate. Matematică și română, de doua ori pe săptămână. Nu am putut să îi stabilesc orele de meditații decât în prima parte a zilei, pentru că după amiaza avea scoală. Meditatorii ne rugau să ajungă devreme, la 8 sau 9, iar o ședință era de două ore. Cursurile la scoală începeau la 12 sau 13 și durau de regulă 6 ore. Asta înseamnă că la orele 18:30 cel mai devreme copilul (de atunci) ajungea acasă.
De regulă, după masa de seară punea stăpânire pe ea o toropeală nemaivăzută și, invariabil, adormea. Se trezea sau o trezeam întotdeauna după 2 ore, pentru că avea teme de făcut. A doua zi o lua de la început. Așa au început nopțile albe. Ajunsese să adoarmă cu greu după ora 4 dimineața, în rugămințile, lacrimile și neputințele mele.
Privarea de somn a dus la agresivitate
Am crezut inițial că de vină este telefonul, pentru că după ce termina de învățat butona încontinuu. Mărturisesc că i l-am confiscat luni întregi. Nu am știut cum să procedez altfel, îmi epuizasem toate metodele de parenting citite în zecile de cărți achiziționate de-a lungul timpului, martori tăcuți ce stăteau în bibliotecă rânjind către mine, cu titlurile lor mincinoase care îți promiteau liniștea și bucuria.
Clasa a VIII-a a venit cu și mai multă presiune, și mai multe meditații, și mai multe nopți nedormite. Lucrurile au luat o întorsătură și mai urâtă când agresivitatea ei a atins cote maxime și nu reușeam să mai avem o discuție normala. Privarea de somn își spusese cuvântul. Am decis să mergem la psiholog, să găsim soluții care să descâlcească zilele dinaintea examenului.
