Pe fata livida noptile de nesomn si-au lasat vizibil amprenta. Ochii adanciti in orbite privesc spre icoanele din fata altarului in timp ce mainile freamata, mai s-o rupa, o lumanare ieftina. „Doamne, ajuta-ma sa-l iau si p-asta, ca-i cel mai greu".

Tanara se desprinde din multime, aprinde lumanarea cu o ultima rugaciune si se indreapta cu pasi repezi spre locul „supliciului" - sala de examen.

Zile de studiu intens si nopti nedormite. Cosmaruri ca s-ar putea sa pici examenul. Ibricele de cafea se golesc doar ca sa se umple la loc. Pachetele de tigari trec unul dupa altul, parca dintr-un fum. Superstitiile cu pisicile negre si alte bazaconii sunt scoase de la pastrare, puse la mare pret si respectate cu sfintenie.

Stresul capata proportii cu cat se-mputineaza zilele dinaintea marii incercari. Pe ultima suta de metri, sunt scrise fituicile. Toate in speranta unei note bune la examen.

Pentru mai toti studentii, cea mai cumplita perioada din an este sesiunea. Chinul dureaza mai bine de o luna, timp in care barurile, discotecile si cluburile isi cam pierd clientii fideli. In zona centrala, aproape ca nu mai vezi picior de student. Ii gasesti in schimb in campusul Universitatii, carand kilograme de volume.

Foile xeroxate cu cursurile la care au chiulit golesc din buzunarele tinerilor si ultima bruma de bani.

Cosmar de student

In curtea Universitatii, un grup de baieti abia a aflat ca a doua zi au examen. Nu stau prea mult la povesti, pleaca fiecare spre casa, sa "toceasca" ceva. Un alt grup se indreapta spre iesirea din Universitate. Cateva fete verifica daca au scris tot ce trebuia. Dupa fetele lor, parea ca l-au luat, dar nu tocmai cu nota dorita. Un autobus arhiplin opreste in statie.

Studentii galagiosi coboara. Din multime se desprinde un tanar palid la fata si cu cearcane la ochi. Sub brat duce un teanc de carti. Se grabeste spre sala de examen. Nauc, n-avea habar ca-si luase bluza pe dos. Ori, poate era doar o superstitie.

"Urasc sesiunea" ingaima Cristina D., studenta in anul III la Stiinte Economice. "Nici nu a inceput bine si abia astept sa se termine. Nu copiez, fiindca mi-e frica sa nu fiu prinsa. Invat tot timpul, desi sunt cam ghinionista. Primesc tot subiectele pe care nu le stiu prea bine.

Cateodata mi-e ciuda pe colegii mei, care nu prea vin la cursuri si nici nu se omoara cu invatatul, dar copiaza pe rupte si iau note mai mari decat mine".

La biblioteca Universitatii e inghesuiala ca la farmacii cande se dau compensatele. Abia poti sa intri. Se trage din greu la ingrasatul porcului in ajun.

Nici la sala de lectura nu mai sunt locuri libere. Caldura molesitoare se amesteca cu fosnetul filelor intoarse nervos si cu sunetul salvator al celularelor. "Studentii citesc carti si in timpul anului, dar de venit la biblioteca, vin mai ales in sesiune", spunea o bibliotecara. „Cererea este mult mai mare decat oferta, de aceea si termenul de imprumut este mai mic.

Sunt carti pe care le dam numai la sala. Cine ajunge primul, ia cartea", a adaugat femeia. Mai gasesti studenti si la cluburile de internet, unde incearca disperati sa gaseasca referate gata facute. „Am de facut doua eseuri la pedagogie, pentru a intra in examen. Pe langa facultate lucrez si nu reusesc sa ajung la toate cursurile. Am aflat de referate in ultimul moment.

Sper sa gasesc ceva pe net. Nu mai timp sa ma ocup de ele", spune Florin T., student la Litere.

Nopti albe, zile negre

Cei mai stresati sunt, insa, chiulangiii. Tot ei sunt cei care apeleaza la o metoda riscanta, dar care uneori da rezultate - copiatul. Saptamana trecuta, cativa studenti, tineri si galagiosi, iesiti de la examen, savurau o tigara in campus. Sporovaiau de zor despre subiectele primite si despre cum le-au rezolvat. Momentelor de emotie, o data trecute, le urmeaza lauda "de dupa".

„Am avut noroc ca supraveghetoarea a stat in fata si nu a venit langa mine", povestea un tanar. "Daca ma prindea, o incurcam. I-am trimis un sms lu' sora-mea care era cu cursurile mele acasa. Tot prin mesaje am aflat si raspunsurile. Sper sa iau cinci-ul, macar la examenul asta. Mai am doua cazute".

Un altul vine cu versiunea proprie despre furaciunea de stiinta. "Am avut niste fituici intre foile de examen. Daca stiam ca nu ne controleaza, imi faceam lucrarea de acasa. Nu ma mai oboseam sa copiez", se lamenta studentul.

Invariabil, mai toti isi destainuie apoi secretele reusitei examenelor din sesiunea aceasta, dar si pe cele din trecut. Povesti haioase si metode care mai de care mai ingenioase. "In sesiunea trecuta am patit-o rau de tot", se destainuia un tanar. "M-am bazat pe o colega, care stia tot. M-am asezat langa ea. Profu' a intarziat si ma plictiseam.

Am inceput sa scriu unele chestii din curs, pe masa. Am tot scris, am facut si schite legate de subiect. Dupa aproape o ora de asteptat, ne-a anuntat seminaristul ca a sosit profu'. Partea nasoala a fost ca a trebuit sa schimbam sala. Toate notitele mele au ramas pe masa.

A fost si mai dureros cand ne-au asezat in banci, in ordine alfabetica si m-au mutat de langa fata in care-mi pusesem toate sperantele".

Dumnezeu de imprumut

Mai mult ca in oricare perioada de peste an, bisericile oradene sunt pline de tineri. Chiar daca in restul anului lucrurile sfinte sunt lasate deoparte, acum studentii calca din nou smeriti in lacasurile de rugaciune. Invocand ajutorul divin. Care mai de care somnorosi, mai incruntati sau mai incercanati, impreunati in acelasi gand - sa treaca o data cu bine sesiunea.

Preotul, platit dinainte, predica rostind de cateva ori cuvantul „sesiune", prilej pentru mai toti cei ingenunchiati in fata altarului sa-si faca cruci. Un Doamne-ajuta in cor, lumanari aprinse si acatiste fierbinti.

La biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, din campusul universitar, cantorii se pregatesc de rugaciune dis de dimineata. „Biserica noastra e deschisa tot timpul", spune preotul. "Foarte multi studenti ne trec pragul. Nu o data s-a intamplat ca unii sa se roage pana dupa miezul noptii. Tocmai de aceea am decis sa tinem biserica deschisa tot timpul", explica acesta.

La biserica militara Sfantul Mare Mucenic Gheorghe se aduna studentii care stau prin camine. Femeia care se ocupa de ingrijirea bisericii, tanti Florica stie tot ce se intampla in sesiune. "Studentii intra in biserica mereu, nu doar in sesiune. Se roaga, scriu pomelnice si aprind lumanari. Dupa ce se opresc cateva clipe la biserica, merg spre facultate.

Cele mai multe acatiste se dau in sesiuni. Studentii cer ajutorul lui Doamne-Doamne pentru a le lumina mintile", spune ea.

Cu gura altuia

Florica isi aminteste de un episod mai iesit din comun, petrecut in urma cu o saptamana. „Intr-o dimineata, au venit un grup de tineri, studenti la Istorie-Geografie. Se grabeau la examen si nu puteau sta la slujba. Au platit niste acatiste si au cumparat lumanari. Mi-au cerut sa ma rog eu pentru ei ca sa se descurce la examen.

Am stat cu parintele pana la ora 12, si ne-am rugat pentru ei. La intoarcere s-au oprit din nou pe la biserica. Mi-au multumit ca am avut grija de lumanarile lor". Se vede treaba ca metoda n-a dat gres. Cantorul Nicolae, de la aceeasi biserica crede si el ca tinerii din ziua de azi continua sa fie credinciosi.

"Tineretul crede in Dumnezeu", spune omul bisericii. „Cu cat credinta este mai mare, cu atat si ajutorul lui Dumnezeu este mai mare. Studentii nu trebuie sa se bazeze doar pe ajutorul ceresc. Ei trebuie sa invete, sa se documenteze si de-abia apoi sa se roage. Dumnezeu le deschide mintea, invata mai usor si ii ajuta sa redea ceea ce au invatat.

Tinerii se roaga si daca nu e sesiune. Chiar daca nu pot sa se opreasca la slujba, isi fac semnul sfintei cruci de fiecare data cand trec pe langa biserica. Ii vedem si in autobuz ca fac la fel si acest lucru ne bucura", a mai spus Nicolae.

Indiferent de parerile impartite ale fetelor bisericesti, care apreciaza oarecum ciudat afluenta motivata a tinerilor inspre biserica, un fapt ramane cert. Cat o fi Universitatea si cat or dainui examenele la facultate, cele doua biserici aflate in imediata apropiere a campusului nu vor duce parte de enoriasi. Fie ei chiar si de ocazie.