Temperaturile scazute din ultima perioada ii pune la grea incercare pe oamenii strazii din Oradea

Un copil de nici un an este tinut afara, aproape gol, cand termometrul arata minus 10 grade

Daca nu ar exista tevile de distribuire a agentului termic, peste 50 de persoane ar muri de frig

Preambul

Gerul siberian care s-a abatut saptamana trecuta asupra Romaniei a facut ravagii. Circa 30 de persoane au murit si alte cateva sute au ajuns prin spitale, cu degeraturi sau hipotermie. Cei mai multi dintre oamenii rapusi de ger au fost persoane fara locuinte.

Ministerul Sanatatii a cerut Directiilor de sanatate publica sa ia masuri speciale pentru ca, in spitale sa fie pregatite camere speciale, pentru a fi cazate si asistate medical persoanele fara adapost.

Ridicolul face insa ca tocmai „beneficiarii" acestor masuri, neavand acces la ziare sau televiziune, sa nu cunoasca aceste lucruri. Asa ca incearca sa supravietuiasca cum pot gerului cumplit.

Au stat ori stau pe strada. Oficial li se spune „persoane fara adapost". Ii vedem zilnic. Ne sensibilizeaza (sau nu). Le aruncam un ban (daca ne cer) sau, poate, doar o privire compatimitoare (daca nu le intoarcem spatele). Nu ne gandim la ce ascund sub carapacea prafuita pe care o poarta.

Au ajuns in strada din cele mai ciudate motive. Pe unii i-a impins alcoolul. Altii si-au pierdut locuinta, apoi locul de munca si rezervele financiare, ori s-au trezit ruinati material sau psihic in urma unor conflicte familiale.

„Stam pe tevi si asteptam moartea!"

Anual, pe strazile oraselor din Romania mor peste 300 de persoane din cele 5.000 fara adapost inregistrate oficial, in statistici. Programe sociale nu sunt multe. Si daca sunt, nu inspira intotdeauna incredere. Oamenii strazii s-au obisnuit sa nu primeasca nimic. Isi cara in cateva sacose rupte toata averea.

Vara dorm prin parcuri si pe sub poduri. Iarna, daca au noroc, prin subsolurile blocurilor, pe conductele de agent termic si prin canale. Frigul din casa scarilor e mai „dulce" decat cel de afara!

Oradea isi are „boschetarii" ei. La intersectia strazilor Tudor Vladimireascu cu Shakespeare, deasupra conductelor cu agent termic care traverseaza zona, un grup de „oameni ai strazii" si-a injghebat, in plina iarna, un adapost rudimentar.

Au avut corturi din polietilena si tot soiul de carpe sprijinite pe lemne, dar le-au facut una cu pamantul angajatii de la firmele de salubritate din apropiere. Gunoiul, insa, nu l-au strans.

Grupul cuprinde doua femei si patru barbati, cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani. Sunt, in total, 8-10 persoane. Joi, 26 ianuarie, cand i-am vizitat noi, erau sase.

Infofoliti cu toate hainele pe care le aveau, tremurau de frig, insirati pe conducta fierbinte care ii tine in viata, dupa inca o noapte de ger cumplit, cu temperaturi de aproape 20 de grade sub 0. Veronica are, dupa fata, circa 30 de ani.

Imbracata intr-o geaca soioasa, cu un fes rosu pe cap, doua-trei perechi de pantaloni si incaltata cu pantofi sport, femeia ne relateaza, resemnata, despre cumplitul destin al oamenilor strazii. „Sunt de la Casa de Copii din Oradea. Dupa ce am terminat scoala, m-au dat afara si am ramas pe drumuri.

Stau pe tevi, nu am haine, nu am nimic, mananc din lazile de gunoi. Nu am nici buletin, ca daca aveam, ma angajam undeva, dar nimeni nu ma ajuta sa-l obtin. Ne multumim daca avem ce manca o data pe zi. Am un copil mic, dar e in spital, nu am unde sa-l duc, ce sa ii dau sa manance.

De cand stau pe tevi ma doare mana, pentru ca m-am ars, din cauza ca sunt foarte fierbinti. Eu nu stiu ce inseamna o supa calda, sau o baie. Stam aici pe tevi, stam sub cerul liber si asteptam moartea".

Vieti aruncate la gunoi

Un barbat brunet, cu o canadiana soioasa de culoare inchisa, mustacios, in jur de 50 de ani, se plange ca nu are nici el un adapost si ce sa manance. Sta si el alaturi de ceilalti, pe tevi, pentru a se proteja de gerul taios.

Mancarea si-o procura de prin gunoaie si din cersit, ca si tovarasii sai. „Daca am vrea sa muncim, pe noi nu ne ia nimeni, pentru ca suntem boschetari. De 12 ani de zile imi duc viata pe strazi. Multi dintre cei care au plecat de aici au ajuns in spital, la „arsi", din cauza conductelor", povesteste omul strazii.

Un baiat de 23 de ani, brunet, cu tenul masliniu, murdar din cap pana-n picioare, imbracat intr-o pereche de blugi murdari, o geaca albastra si adidasi, se apropie si el de grupul nostru. „Am terminat 12 clase, dar, fiindca am crescut la orfelinat, cand am terminat scoala m-au dat afara din centru de plasament.

Am ajuns sa mananc din gunoaie si stau pe tevile astea, sa nu mor inghetat. As vrea sa merg sa lucrez, dar nimeni nu te primeste daca nu ai buletin. Luni (23 ianuarie - n.n.), l-a dus Salvarea pe unul de aici. Tot era ars, de la tevi! Eu traiesc din furat si din cersit.

Stau pe strazi de trei ani de zile", marturiseste, cu nonsalanta, tanarul.

O femeie trecuta de 40 de ani, cu haine groase si murdare, cu caciula pe cap, care sta alaturi de ceilalti „locatari" ai conductelor de pe strada Shakespeare, isi varsa si ea amarul. „Asta nu e viata! De opt ani de zile stau pe strazi. Am o pensie din care cresc trei copii.

Traiesc din gunoaie, nu imi e rusine sa o spun! Eu nu primesc alimente sau imbracaminte, la care as avea dreptul. Ziua mai stau pe strada Brancoveanu, la o cresa de copii".

Ii lasam pe nefericitii care-si duc viata pe conducte si cautam alti batuti de soarta, nevoiti sa-si duca viata sub cerul liber pe un ger de crapa pietrele.

Sugar in fundul gol, la –10 grade!

In periplul nostru prin oras, in cautarea oamenilor strazii, am ajuns la podul rutier care trece peste Calea Borsului. Sub pod, langa conductele de agent termic, un grup numeros de tigani si-a stabilit „resedinta de iarna". O mizerie cumplita si o duhoare pestilentiala umplu locul.

O tiganca trecuta de 30 de ani, cu hainele colorate murdare, cu un batic pe cap, gatea ceva nedefinit. Ea doarme pe conducte impreuna cu baietelul de circa un an si cu inca trei barbati. In apropiere erau doua carute, cu care cara fier vechi. „Traim din gunoaie.

Mai merg barbatii sa vanda fier vechi, sticle si hartie, ca sa avem cu ce sa ne luam o paine.

Nu avem unde sa mergem, nu avem ce sa facem", povesteste ea, resemnata, in timp ce unul dintre barbati ne agaseaza: „Da si tu, sefule, cinci mii!" Ii intindem o bancnota de zece mii, pe care ceilalti, bauti, o privesc cu lacomie.

Copilul, un baietel frumusel care inca nu facuse primii pasi, suporta eroic frigul patrunzator. Cu o iresponsabilitate vecina cu dementa, adultii il tratau cu indiferenta. Desi afara erau aproape minus zece grade, dupa cum se poate constata si din fotografia alaturata, acesta era pe jumatate gol.

Ar fi, credem noi, cazul ca Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului sa ia masurile ce se impun, daca nu vor sa mai bifeze un mort.

Pe strazile Oradiei, viata bate filmul, fara drept de apel! Nu e film american, ci o drama din lumea a treia...