Abandonul bebelusilor in maternitati a devenit in ultimii ai o practica a mamicilor din Valcea. Zeci de nou-nascuti au fost abandonati in maternitatile si in sectiile de Pediatrie ale spitalelor din judetul Valcea.

Banii putini, indiferenta, fuga de raspundere – sunt tot atatea cauze ale unui fenomen ingrijorator.

Copilasi bolnavi

In cursul anului trecut, nu mai putin de 34 de copii au fost abandonati in maternitatile si sectiile de pediatrie ale spitalelor valcene. 12 dintre acestia au ajuns in centrele de plasament, intre timp fiind convocate si familiile naturale sa-i preia.

4 dintre acesti copii s-au nascut bolnavi; unii dintre ei aveau sifilis, altii malformatii cardiace.

Rozalia B. este prostituata si este bolnava de sifilis. Locul ei de munca este reprezentat de parcarile de tiruri de pe Valea Oltului. Copilul nascut de ea este si el bolnav. Sifilisul nu iarta pe nimeni. „Nu am avut ce sa-i fac", imi spune ea.

Acest verdict este dat de majoritatea femeilor care-si abandoneaza fiii sau ficele in spitalele valcene. Rozalia mai are acasa trei copii, carora de-abia are ce sa le dea de mancare. Micutii traiesc de pe-o zi pe alta, iar viitorul lor nu este deloc unul luminos.

Probabil vor ajunge, peste cativa ani, sa traiasca pe strada, in canale, de pe-o zi pe alta. Micutul bolnav de sifilis se va vindeca, insa el va ajunge intr-un centru de plasament, alaturi de alte zeci de copii pe care nu-i vrea nimeni.

Parintii adoptatori cauta nou-nascuti sanatosi, pe care sa-i educe asa cum vor ei. Nimeni nu-si doreste un copil cu probleme cardiace, de cativa anisori. Cu atat mai putin, nimeni nu vrea sa creasca fiul unei prostituate.

Alti 22 de micuti abandonati au fost preluati de asistenti maternali profesionisti. Micutii abandonati au varste cuprinse intre cateva zile si 4-5 ani. In urma cu ceva timp, la Directia pentru Protectia Copilului Valcea erau inregistrate peste 600 cereri din partea celor care doresc sa devina asistenti maternali.

Doar 40 din aceste cereri au fost insa acceptate, iar cei care au fost admisi parcurg in aceasta perioada un stagiu de pregatire, pentru a invata ce trebuie sa faci atunci cand esti parinte de imprumut. De prea putine ori insa motivatia femeilor care vor sa devina asistenti maternali este una afectiva.

Aceste femei nu au cine stie ce dragoste netarmuita pentru micutii uitati de Dumnezeu. De cele mai multe ori, sunt femei sarace, cele mai multe fara serviciu. O fac pentru banii primiti de la stat in schimbul ingrjirii micutilor.

Cele 6 milioane de lei pe care-i da statul unui asistent maternal, reprezinta de multe ori, o adevarata mana cereasca pentru oameni care de-abia isi duc zilele de pe azi pe maine.

In ultimul an, a crescut rata abandonului in maternitate. Dupa ce-si lasa copiii cateva saptamani in grija medicilor, mamele se intorc dupa ei. Unii dintre acesti copii, nascuti prematur, nu au greutatea normala, de minim 2,5 kilograme.

Pana cand micutul nu ajunge la aceasta greutate, medicii nu lasa mama sa-l ia acasa.

Ajutor

Sonia Iorga este asistent social al Maternitatii. Ea se ocupa de toata partea de „birocratie", mai exact de problemele sociale legate de declararea copiilor abandonati. Ia legatura cu Consiliul Local, cu Primaria, cu medicul de familie.

Asistentul social intocmeste si procesul verbal pentru copilul abandonat, impreuna cu Politia, reprezentantul Directiei Copilului si autoritatea tutelara. Atunci cand mama internata in maternitate nu are nici un fel de act de identitate asupra ei, i se fac fotografii.

Este o procedura standard, care angreneaza insa o gramada de institutii. De asemenea, se afla intr-o permanenta legatura cu ONG-urile, pentru gasirea unor solutii alternative. Au fost cazuri in care Sonia a ajutat familiile nevoiase, care au acceptat sa-si ia copiii acasa.

Ea le-a procurat materiale de constructii pentru acoperirea locuintelor. In plus, ea este si consilier pentru mamele cu probleme. Discuta cu ele, incercand sa le ajute sa treaca peste momentele grele.

Profil

Cele mai multe dintre mamele abandonatoare sunt analfabete, de obicei de etnie rroma, de conditie sociala precara. De obicei, au mai multi copii si sunt necasatorite. Ele sunt foarte tinere, de varste foarte fragede: 13 - 14 ani. Provin din familii dezorganizate, din parinti alcoolici sau oligofreni.

Cele mai multe au probleme psihice si sunt prostituate pe Valea Oltului. Parcarile pentru tirurile turcesti sunt locul lor de munca. Uneori, castiga foarte bine, o suta sau doua sute de euro pe seara. Alteori, nu castiga nimic. Cateodata, sunt batute de clienti sau de pestii prea lacomi.

Din profitul impartit in mod inegal cu proxenetul, nu mai raman bani si pentru cresterea unui copil. Cand raman insarcinate, de cele mai multe ori nimeni nu stie al cui este copilul. Poate fi al unui client tuciuriu, poate fi doar rodul unei partide de amor consumate in cabina insalubra a vreunui tir cu numar de Ankara.

S-au vazut insa si cazuri de mame care-si abandoneaza copiii si care au o situatie materiala buna. Eleve olimpice, cu carnetele de note pline cu note de 10. Parintii le-ar omori insa daca ar veni acasa cu un copil. Unele fug de acasa, se refugiaza la prieteni, pana le vine sorocul.

Vin la spital, nasc si apoi sar gardul maternitatii. Se intorc acasa cu coada intre picioare, iau o bataie buna de la parinti pentru absenta nejustificata de acasa, dupa care isi reiau viata normala.

Munca de asistent maternal

In prezent, in judetul Valcea sunt inregistrati 381 de asistenti maternali. Dintre acestia, 380 sunt angajati de catre Directia pentru Protectia Copilului, unul singur de ONG-uri.

Nu mai putin de 18 familii de valceni stau la coada sa infieze copii, insa de foarte multa vreme, „oferta" este zero. Nu exista nici un copil adoptabil. Explicatia este una cat se poate de simpla. Procedura este extrem de anevoioasa, iar criteriile sunt foarte aspre.

Parintii adoptatori trebuie sa intruneasca o serie de conditii pentru a convinge statul ca pot creste un copil. Trebuie sa aiba salarii bune, o locuinta proprietate personala, trebuie sa manifeste o afectiune deosebita pentru copii.

Nu este suficient sa vrei sa adopti un copil, trebuie sa si ai mijloacele de a o face. In plus, si cei care vor sa adopte au pretentiile lor. Vor sa fie siguri ca intr-o buna zi, nu se vor trezi cu cineva la usa, care le va spune ca timp de ani de zile au crescut copilul altuia, si acum trebuie sa-l dea inapoi.

De asemenea, copilul adoptat trebuie sa corespunda si el unor criterii. Nimeni nu-si doreste un copil handicapat. Nimeni nu vrea un copil cu probleme cardiace. Nimeni nu vrea un copil nascut in cabina unui tir turcesc. Nimeni nu vrea sa fie mama sau tatal copilului unei prostituate, a unui copil care inca din prima zi de viata a fost bolnav. De sifilis sau de cine stie ce boala mostenita.

Cea mai complicata munca este aceea de gasire a familiei largite, rude pana la gradul IV, in care poate fi reintegrat copilul. De aceasta problema se ocupa Compartimentul de Asistenta Sociala si birouri zonale.

Asistentii sociali lucreaza impreuna cu Politia, si poate dura luni de zile pana cand familia este gasita. Uneori, cautarea poate fi extinsa in alt judet, sau chiar intr-un alt stat. Sunt extrem de dese cazurile in care femei din late judete vin sa nasca in Valcea, pentru a li se pierde urma.

In acest cazuri, este foarte greu sa mai gasesti rudele copilului. Acestea nici nu vor sa stie de el, asa cum nu vor sa stie de mama lui. Rar se mai gaseste cate o matusa sau o bunica, dispuse sa creasca respectivul copil.

Cateodata, familia largita nu este gasita niciodata, iar micutul va creste intr-un centru de plasament.

Mamele vin in maternitate, nasc, dupa care le spun asistentelor ca vor sa-si cumpere ceva de la poarta. Ele nu se mai intorc niciodata. Sar gardul si dispar pe strazile orasului, sau in vreo comuna din judet. Cateodata, uita ca sunt imbracate cu hainele spitalului.

Tot ceea ce-si doresc este sa uite ca au lasat in urma o mana de om, care le-ar fi spus intr-o buna zi „mama". Tot ceea ce conteaza este sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata in maternitate, la „locul faptei".