Un remember al naufragiilor din istoria navigatiei maritime romanesti- incluzand aici si navigatia sub orice pavilion in apele teritoriale ale Romaniei - ar trebui sa cuprinda toate catastrofele maritime petrecute de-a lungul secolelor in apele Marii Negre ce scalda litoralul romanesc, precum si cele carora le-au cazut victima in alte regiuni ale planetei navele care au arborat la pupa drapelul tarii noastre.

Numai ca o astfel de istorie exhaustiva nu ar putea fi scrisa niciodata dintr-un motiv extrem de simplu: inexistenta in arhivele oficiale a unor documente care sa dezvaluie circumstantele in care s-au produs acele sinistre, cu exceptia celor care au avut loc dupa Prima Conflagratie Mondiala.

Marea Neagra a fost cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri ca fiind extrem de periculoasa pentru navigatie din cauza furtunilor puternice care pot aparea aproape din senin.

Notorietatea acestei mari a ajuns sa fie atat de mare incat toti corabierii de pe toate marile si oceanele lumii vorbeau cu groaza de furtunile din Marea Neagra, ale carei talazuri dezlantuite puteau ajunge si la 10 metri inaltime. Doar Golful Biscaya, Oceanul Indian si Capul Horn mai detineau o atat de inspaimantatoare reputatie precum anticul Pont Euxin.

Din aceasta pricina, pana la aparitia navigatiei cu motor, putine erau velierele care se incumetau sa traverseze Marea Neagra in special pe latimea acesteia.

Cele mai multe dintre corabiile cu panze preferau sa practice cabotajul, adica navigatia de-a lungul coastelor litorale, astfel ca in cazul in care temuta furtuna s-ar fi iscat, sa gaseasca repede un adapost intr-unul din porturile de la tarm.

Aceasta reputatie nefasta este confirmata si de datele mai recente existente in evidentele Capitaniei Portului Constanta, cu privire la scufundarile si esuarile diferitelor nave si ambarcatiuni, naufragii care s-au intamplat in ultima suta de ani.

Furtunile din Marea Neagra au scufundat zeci de nave in ultima suta de ani

Potrivit unui registru al Capitaniei Portului Constanta in care au fost cosemnate toate scufundarile si esuarile care au avut loc in apele teritoriale romanesti in ultima suta de ani - document care ne-a fost pus la dispozitie spre consultare de Adrian Stancu, ofiter in cadrul serviciului Autoritatii Navale Romane de cercetare a evenimentelor de navigatie- cele mai multe dintre aceste naufragii s-au datorat furtunilor violente caracteristice Marii Negre.

Astfel, printre cele mai vechi naufragii datorate furtunilor despre exista consemnari in registrul mentionat (consemnarile in acest registru au inceput la data de 1 decembrie 1951, insa in el sunt inregistrate si epave care au rezultat din evenimente de navigatie petrecute inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea) sunt cele ale dragii „Romania”, remorcherului „Valeria”, cargobotului „Nicolo Tomaseo” si a tancului petrolier „Sistos”.

Despre draga „Romania” ce a fost dezmembrata inca din anul 1926 se stie doar ca s-a scufundat in anul 1916 din cauze ce nu se mai cunosteau la data inceperii consemnarilor in registrul Capitaniei Constanta, epava fiind inghitita de ape in zona danei 10 a celui mai mare port romanesc de la Marea Neagra (nava apartinea P.C.A.).

La randul lui, remorcherul „Valeria” (proprietar fiind avocatul bucurestean Andrei Popovici) sub pavilion romanesc s-a scufundat in anul 1922 in dreptul Spitalului Militar Constanta, epava fiind dezmembrata in anul 1965 si din ea ramanand pe fundul marii doar o bucata de etambou.

Cu toate ca nu s-au mai pastrat informatii nici despre anul si nici despre cauzele care au condus la scufundarea lui se poate banui ca tot valurile devastatoare ale Marii Negre au provocat scufundarea cargobotului italian „Nicolo Tomaseo” (construit si inmatriculat la Genova in 1910) in zona Capului Pescarie din Constanta (epava a fost dezmembrata in anul 1961).

Aceleasi stihii dezlantuite ale Marii Negre i-au fost fatale si tancului petrolier grecesc „Sistos” scufundat la Agigea in 1922, precum si navelor „Santoni” (pavilion italian, scufundata in zona KM5 in anul 1934), „Julietta” (remorcher romanesc scufundat in mare in zona lacului Tasaul la nord de Capul Midia, in ziua de 22 octombrie 1938, epava aflandu-se la ora actuala ingropata complet in nisipul de pe fundul apei) si „Moravia” (remorcher iugoslav scufundat in anul 1944 in zona danei 30 a Portului Constanta). Majoritatea dintre aceste epave scufundate in perioada interbelica au fost dezmembrate de statul roman in perioada anilor ’60.

Chiar si un submarin militar de buzunar aflat in misiune in Marea Neagra a fost distrus de o furtuna extrem de puternica la data de 1 septembrie 1944, epava lui aflandu-se probabil si astazi ingropata in nisipul de fundul marii, in dreptul Spitalului Militar Constanta.

Insa furtunile necrutatoare din Marea Neagra nu au scufundat doar nave comerciale si militare, ci si ambarcatiuni de agrement, asa cum este cazul salupei de lemn „Lucia” apartinand lui Sterian Popescu care s-a scufundat in zona Gura Portitei la data de 6 decembrie 1940, in aceeasi zona maritima naufragiind in martie 1949 si pescadorul sovietic „Jupea”. Vom reveni.