S-a trecut prea repede peste episodul anulării discursului președintelui Ucrainei în Parlamentul României. Multă lume a spus că a fost un episod mai mult decât trist, a fost rușinos. Și asta tocmai pentru că era în cadrul unei vizite declarate «istorice». Dar suntem într-o țară în care se petrec adesea lucruri la fel de, sau chiar mai, «rușinoase», fără ca responsabilitățile să fie clar stabilite. Să declari un episod «rușinos» nu e suficient, ba chiar poate fi o modalitate de a evita să mergi mai departe cu analiza.
Nu numai că s-a trecut prea repede peste acest moment, dar s-a și înghițit prea ușor varianta cvasi-oficială îmbrățișată de majoritatea televiziunilor de știri: discursul a fost anulat din cauza amenințărilor cu un «scandal monstru» din partea senatoarei Diana Șoșoacă, eventual și a parlamentarilor AUR. Vorbim de variantă cvasi-oficială, pentru că variantă propriu-zis oficială nu a existat. Președintele Iohannis, la conferința de presă comună cu președintele Zelensky, nu a răspuns la întrebarea referitoare la absența discursului în Parlament, în timp ce șeful statului ucrainean a încercat în mod diplomatic să spună că nu a venit cu un discurs, dar era o prea evidentă minciună din politețe.
Non-răspunsul lui Iohannis pe fond lăsa să se rostogolească liber o poveste care nu e nici ea foarte credibilă: dacă Șoșoacă sau Simion doreau cu adevărat să se dea în stambă în fața lumii întregi, adică, din punctul lor de vedere, doreau să crească în ochii propriului lor electorat, atunci așteptau momentul discursului. Împiedicarea discursului președintelui Ucrainei prin provocarea de incidente înaintea acestuia era deci contra-productivă. Scandalul de pe holurile Palatului Parlamentului făcut de senatoarea Șoșoacă având în mână harta României Mari și în gură cu revendicări teritoriale față de Ucraina era deci perfect contrar presupusului său obiectiv de a exploata gregar-imagologic momentul discursului lui Zelensky. Principalele televiziuni de știri (după audiență) nu s-au sfiit să acorde un spațiu semnificativ declarațiilor senatoarei Șoșoacă:
« Zelenski nu are ce căuta, să pângărească Parlamentul României, să încalce suveranitatea poporului român. Este un nazist. Zelenski este un nazist, nu are ce căuta în România. În celelalte state a fost refuzat, a schimbat paradigma. Nu mă interesează Vladimir Putin, mă interesează de România şi de poporul român şi faptul că suntem conduşi de nişte trădători. Ucraina mă interesează în limita teritoriilor româneşti. Ne vrem teritoriile înapoi din Ucraina! »
Publicitatea făcută unui astfel de discurs ofensator-extremist se explică prin linia editorială a acestor televiziuni care, deși au invitați care critică acest tip de discurs, pe fond îi oferă o tribună constantă. O tribună care în acest caz avea menirea să justifice nu o simplă absență a discursului în Parlament, ci anularea celui mai important moment al acestei vizite: acela în care Zelensky, președinte Ucrainei, dar și principalul simbol internațional al rezidenței în fața expansionismului rus-putinist, se adresa, prin intermediul aleșilor, poporului român.
USR și mai mulți editorialiști au subliniat măsura în care adevărații responsabili nu sunt Șoșoacă și Simion, ci liderii politici români, începând cu Iohannis, eventual continuând cu președinții PSD și PNL Ciolacu și Ciucă, care ar fi dat dovadă de o mare slăbiciune. Dar nu este și această critică insuficientă? Da, așa cum au spus inclusiv unii lideri USR, e absurd să credem că lui Zelensky « îi era frică » de sau de gașca lui Simion. Putem aminti aici precedentul încercării lui Corneliu Vadim Tudor de a bruia discursul președintelui Băsescu din 2006 de condamnare a comunismului, care e de două ori semnificativ. În primul rând, pentru că demersul liderului PRM a fost contra-productiv. Apoi, pentru că prelungirea unor astfel de incidente nu se poate face decât cu complicitatea conducerii Parlamentului. În 2006 la conducerea ședinței era președintele PSD al Senatului Nicolae Văcăroiu (prieten cu C V Tudor). Situația e azi cu totul alta, majoritatea PNL-PSD controlând conducerea ambelor Camere, având deci toate instrumentele necesare pentr a-i scoate din sală pe cei care nu respectă regulile. Ideea că parlamentarul poate face orice pentru că e ales al poporului e legal falsă, spre exemplu poate fi evacuat. Și cu atât mai falsă era ideea că putea fi periclitată securitatea președintelui Ucrainei, nu numai pentru că există un serviciu de pază care ar fi neutralizat rapid orice risc în acest sens, dar pentru că parlamentarii pot fi și reținuți dacă sunt prinși în flagrant delict.
În concluzie, teza potrivit căreia discursul din plenul Parlamentului ar fi fost anulat din cauza amenințării venite din partea unor parlamentari este greu de susținut atât din punctul de vedere al interesului unei Șoșoacă, care și-a anunțat intențiile, făcându-și numărul fără să mai aștepte discursul, nici din punctul de vedere al liderilor politici care au anulat vizita, căci aceștia nu aveau de ce să le fie frică. Cu atât mai improbabil e ca președintele Zelensky însuși să fi cerut această anulare.
Pe fond, Vladimir Zelensky a fost oprit să vorbească în Parlament, iar acest gest este, cel puțin din punctul de vedere al politicii noastre interne, mai semnificativ decât vizita înseși. De ce a venit la București președintele Ucrainei? A venit doar ca să discute și să apară alături de Iohannis? Invitația și acceptarea invitației sunt probabil un moment de maxim al relației României cu Ucraina de când aceasta și-a declarat independența în 1991. Dar atunci de ce liderii români au acceptat ca el să fie umbrit de aparenta lor slăbiciune în fața unor manifestări politice extremiste?
Singura explicație logică este că președintele Iohannis, foarte probabil în bună înțelegere cu premierul Ciolacu și cu președintele Senatului Ciucă, a preferat ca principalul moment public al vizitei să fie conferința de presă comună de la Cotroceni.
Nu este lipsit de semnificație faptul că fostul prim-ministru Cîțu a declarat că Ciolacu « s-a folosit de sateliții Simion și Șoșoacă » pentru a anula discursul lui Zelensky. Fiind încă în PNL, Florin Cîțu era greu să-i vizeze direct pe Iohannis și Ciucă, dar pe fond este evident că decizia s-a luat la Cotroceni și la nivelul șefului Senatului, care urma să prezideze ședința Parlamentului.
Pe scena teatrului politic românii au ales să fie conduși de trei persoane care se întrec în lipsa lor de calități de lider. Adevărul trist e că trei anti-charismatici, Iohannis, Ciolacu și Ciucă, au făcut ce au știut mai bine pentru a împiedica un discurs al atât de charsmaticului Zelensky către români. Nu, nu către parlamentari, ci către români. Ar fi fost președintele Ucrainei seducător și convingător? I-ar fi întărit în convingeri pe cei care cred că Ucraina trebuie susținută până învinge Rusia? S-ar fi adresat cu succes și ucrainiano-scepticilor? Nu știm. Nu am fost lăsați să aflăm. Dar știm că avea potențialul să fie un discurs istoric, știm că avea toate șansele să arunce în ridicol limba de lemn care ni se oferă zilnic pe post de discurs politic.
Da, e logic ca un discurs de la pupitrul Parlamentului României al președintelui Zelensky să-i arunce în ridicol nu numai pe liderii noștri ne-charismatici, ci și pe toți cei care la nivel mediatic și politic încearcă să-l minimizeze pe Zelensky pentru că vor să relativizeze eroismul ucrainean. -Continua lectura articolului pe Contributors.ro
